Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Acoperirea consumului intern prioritatea industriei romanesti de carne

Autor: Meat MIlkluni, 28 ianuarie, 2013

Primul an al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a fost, contrar parerii unor sceptici, unul benefic pentru industria romaneasca a carnii. Asa cum o arata cifrele puse la dispozitie de Asociatia Romana a Carnii, dar si declaratiile oficialilor acesteia, in anul 2007 ” … este evidenta tendinta pozitiva din industria carnii”.

 Evolutia productiei de carne in Romania între anii 2006 - 2007În aceste conditii, producatorii romani isi pot pune serios problema iesirii pe piata comuna, chiar daca, in acest moment, sunt concurati de industrii puternice precum cele din Ungaria sau Polonia, fara a vorbi de tari cu traditie in export ca Olanda (cel mai mare vanzator pe piata noastra) si Franta. Export masiv in Romania face si Brazilia, in ciuda taxelor vamale exorbitante, ceea ce probeaza o competitivitate de neegalat. În plus, SUA fac presiuni intense pentru ca UE sa accepte decontaminarea chimica, in ciuda rezistentei a numeroase state si a protestelor (interesate) ale producatorilor europeni. Producatorii romani spera ca investitiile in fermele de pasari sa le deschida usa spre export. Studiile de piata indica faptul ca in UE sortimentele de pulpe sunt cele mai cumparate de consumatori.

În ceea ce priveste piata interna a carnii de pasare, romanii si-au triplat consumul in ultimii sapte ani, insa cantitatea consumata ramane la jumatatea mediei europene. În Romania se consuma in prezent aproximativ 21 de kilograme de carne de pui pe cap de locuitor, in timp ce, in tarile din vestul Europei si in SUA, consumul este de peste 40 de kilograme.

Productie dubla la carnea de porc

Vestea cea mai buna vine insa de pe segmentul carnii de porc, unde piata romaneasca este inca atat de dependenta de importuri, dar unde, anul trecut productia a inregistrat o dublare fata de 2006. Aceasta evolutie ar putea fi un semn ca producatorii romani de carne de porc ar putea juca rol important pe piata europeana, dupa anul 2009, daca se va reusi eradicarea pestei porcine, controlandu-se cu adevarat circulatia animalelor si a carnii.

Oricum, Romania este o exceptie in Uniunea Europeana. La acest moment, cei mai multi producatori sunt micii fermieri, media unei exploatatii fiind de cinci porci. Totusi, in conditiile in care consumul de carne de porc a crescut in ultimii cinci ani, in Romania, cu un ritm mediu de 11,5% (unul din cele mai mari din lume – vezi graficul), piata romaneasca se arata a fi destul de atractiva pentru marii jucatori mondiali, mai ales ca, de ani buni productia interna nu a acoperit consumul, tara noastra fiind, in ultimii trei ani, al treilea mare importator mondial de carne de porc, dupa Japonia si Hong Kong. Un exemplu care confirma cele spuse anterioara, este intrarea pe piata romaneasca a grupului american Smithfield care, incepand cu anul 2004, a demarat un program de investitii si achizitii (Agrotorvis, Grupul Comtim si Frigorifer / Agroalim) de circa 400 milioane de dolari, valoare care transforma compania americana in cel mai mare procesator de carne din Romania.

Pentru industria europeana a carnii de porc, prognozele indica o crestere constanta a productiei, in conditiile in care acest tip de carne va ramane preferatul consumatorilor europeni. Pana in 2013, consumul va creste, in medie, de la un nivel de 42,8 kg pe cap de locuitor la 44,1 kg. Exporturile din tarile UE vor fi insa puternic concurate pe piata internationala de cele ce provin din America de Nord si de Sud. În tarile nou intrate in Uniunea Europeana, in ultimele doua valuri de aderare (2004 si 2007), va avea loc o restructurare a industriei, in special prin intermediul investitiilor straine, principalele tari vizate de aceste schimbari fiind Polonia, Ungaria si posibil Romania. Impactul pe care aceste state il vor avea pe piata europeana a carnii va depinde tocmai de succesul acestui proces de restructurare.

Vesticii se muta in Est

Cresteri importante pentru industria romaneasca de profil pot veni din productia de carne de vita si carne de oaie, in conditiile dezvoltarii fermelor adevarate (fondurile europene vor ajuta consistent la o astfel de evolutie) si a schimbarii rapide a structurii raselor. La ambele specii, de secole,
ne-a interesat, in primul, rand productia de lapte; acum avem acces la o piata uriasa, care este net importatoare de carne. La ora actuala, conform datelor Eurostat, Romania ocupa locul 5 in Uniunea Europeana la productia de carne de oaie si capra (73 milioane t), dupa Marea Britanie, Spania, Franta si Grecia. Productia de carne de oaie va inregistra insa un declin pe termen mediu, continuand actualul trend. Pretul carnii de oaie va scadea, iar o mare parte a productiei va fi inlocuita de importuri. De asemenea, prognozele Meat International arata ca, in viitor, consumul de carne de oaie va inregistra un usor declin in UE.

Desi, dintre tarile din Europa Centrala si de Est, membre ale UE, suntem intrecuti doar de Polonia, la productia de carne de vita ne situam abia pe locul 11 intre statele Uniunii. La fel ca si la noi, si la vecinii nostri nu exista producatori de carne de vita foarte cunoscuti, iar productia lor este foarte mica, in comparatie cu cea realizata in mai vechile state membre ale UE. Polonia, Romania si Cehia sunt cei mai mari producatori din regiune cu 364 milioane t, 211 milioane t, respectiv 80 milioane t carne de vita pe an. Celelate noi state membre produc fiecare, mai putin de 35 milioane t carne de vita pe an. Consumul de carne de vita este in aceste state, in medie, de aproximativ 10,4 kg pe cap de locuitor pe an. Pana in 2013 insa, productia de carne de vita va scadea cu 5%, dupa cum o arata prognozele Meat International. Totusi, preferintele consumatorilor din noile tari membre ale UE vor fi influentate in urmatorii ani si de cresterea veniturilor. Pe termen lung, oferta de carne de vita a UE va scadea, ca urmare a reducerii numarului de animale, astfel ca importurile vor fi din ce in ce mai importante pentru satisfacerea cererii. Exista initiative din partea unor mari producatori europeni (in special germani si olandezi) de creare a unor noi ferme in noile state membre ale UE (Cehia, Polonia, Ungaria).

Aparentele cresteri spectaculoase inregistrate de industria romaneasca a carnii au insa si o alta explicatie si anume ele se datoreaza in buna masura si „albirii” economiei subterane.

Oportunitatea alimentelor bio

O atentie deosebita ar trebui acordata de cei din industria carnii, sectorului producerii de alimente bio, industria romaneasca de gen dispunand de o serie de avantaje competitive.

 Numarul de capete in EU10, EU15 si EU25 (exprimat in mii de capete) in anul 2005Bioalimentele au cunoscut un puternic boom in intreaga lume, dupa cum se poate vedea si intr-un material publicat de ARC. Datorita unei rate de crestere impresionante, alimentele bio au trecut de la o piata a ofertei la una condusa de cerere in multe tari europene. În Germania, de exemplu, un nou bio-supermerket se deschide aproape in fiecare saptamana, in timp ce marile lanturi discount au trecut de mult la rafturi cu oferte de alimente eco, organice, bio.

Toate astea deriva dintr-o constiinta crescanda a nutritiei sanatoase. Cu alte cuvinte, o regandire generala a ceea ce inseamna termeni ca „natural”, „regional”, in era productiei globale de alimente, impreuna cu discutia permanenta asupra tehnologiei genetice in agricultura, se afla in spatele acestei mega-tendinte.

Date fiind toate acestea, bio-alimentele devin, incet dar sigur, insuficiente, mai ales pe piata Europei unde, in anumite zone, marfa provenita din surse interne nu mai este suficienta, mai ales daca vorbim de carne produsa prin metode bio. În cazul sectoarelor bio-fructe si legume, apar deja periodic lipsuri temporare pe piata.

Desi multi consumatori inca pot crede ca micii fermieri, in ferme idilice, pot hrani jumatate din Europa, adevarul e ca bioalimentele au devenit demult marfa de masa, iar ramura bio intra gradual intr-o dependenta amenintatoare de producatorii de furaje, de fabricanti, procesatori si de retaileri. Cei ce doresc sa fie listati de lanturile supermarket nu au de ales, trebuie sa accepte regulile acestora, termene de livrare stricte, presiunea continua pe pret, cerintele obligatorii impuse de angrosisti si transportatori.

Transferul de la alimentele produse conventional la cele „bio” nu se poate face insa peste noapte. Cand un fermier isi adapteaza productia sa de carne de porc sau de vita pentru a respecta preceptele bio, marca bio poate aparea cel mai devreme dupa 2 ani.

Ca in multe alte sectoare industriale, vesticii care cauta materii prime bio se concentreaza asupra Chinei. Statistic vorbind, cu cele 4,1 mil ha recolte bio certificate in 2006, China este al doilea producator mondial, dupa Australia, conceptul agriculturii ecologice avand suportul deplin al guvernului chinez. Multi dintre taranii chinezi, care trebuie sa se descurce fara ingrasaminte si pesticide din ratiuni de cost, sunt predestinati sa ia calea bio-productiei (fapt valabil si pentru agricultura romaneasca). În plus, 1.600 fabrici de procesare au fost certificate bio.

În Europa, aceasta dinamica este dirijata in principal de motivatia multor negustori traditionali de alimente de a folosi „bio” pentru a-si dezvolta profilul afacerii. Din cauza insuficientei productiei, preturile au inceput din nou sa creasca si se anticipeaza si in viitor o continuare a tendintei. Pe scena internationala, rata de crestere a bio-comertului si bio-retailului difera. SUA, Germania, Marea Britanie si Suedia sunt tari unde volumul bio-vanzarilor se va dubla in urmatorii 5 ani. Aceste state vor da un impuls bio-productiei si in multe din tarile producatoare de alimente. De exemplu, Spania are o rata de 10% a maririi ariei cultivate cu produse bio (800 mii ha) si de 8% a numarului fabricilor de procesare (2.000). Se asteapta ca in Europa, ponderea in piata totala a alimentelor produse prin metode bio sa ajunga in 5 ani la 5%, cresteri similare avand loc si in alte regiuni, cum ar fi China.

Incapacitatea producatorilor americani de a livra suficienta carne bio a determinat SUA sa importe din America Sud, Australia si Canada. O scena asemanatoare este Europa, unde multe piete, mai ales pentru carnea de vita si de porc, au oferta insuficienta si preturi in crestere. Cel mai mare producator de carne de porc organica din Europa, Danish Crown, cu subsidiara Friland Foods, a inregistrat al 36-lea an consecutiv de scumpire a carnii.

Vanzarile de alimente organice cresc din 1990 cu 20% anual, iar in unele regiuni chiar cu 50%. Oferta insuficienta si preturile in crestere sunt favorbile producatorilor de alimente bio; in Irlanda, de exemplu, acesti fermieri castiga cu 14% mai mult decat cei care produc conventional. Carnea de vita organica poate fi de 2 ori mai scumpa decat cea conventionala. Piata mondiala a carnii organice a fost estimata in 2007 la 3 miliarde $, 90% fiind reprezentata de Europa si SUA.

Una dintre barierele in calea noilor exportatori este reprezentata de standardele diferitelor piete.

În SUA, carnea etichetata organica trebuie sa atinga standarde mai stricte decat in UE. Animalele trebuie crescute fara anitibiotice si hormoni, cu furaje care sunt fara pesticide si ierbicide, non-OMG si obtinute pe terenuri certificate ca libere chimic de 3 ani. De asemenea, in SUA se disting produsele organice 100%, 95% si cele facute din ingrediente organice, iar piata este estimata la 20 miliarde $. Produsele organice se vand in peste 20.000 magazine de alimente naturale si in trei sferturi din magazinele obisnuite.

În Europa, proportia suprafetei dedicate productiei organice a crescut de la sub 2% in 1998 la peste 4% in prezent. Exista particularitati statale: in Austria, guvernul a acordat stimulente pentru a se asigura ca 10% din productie este organica; in Italia, se cere ca toate pranzurile scolarilor sa fie din produse organice.

Până în 2050, producția de carne și lapte trebuie redusă cu 50%
Autor: Maria Demetriad  /   luni, 17 septembrie 2018

Sectorul european al creșterii animalelor a depășit limitele sigure pentru emisiile de gaze cu efect de seră, fluxurile de nutrienți și pierderea biodiversității fiind în pericol, se arată într-un studiu realizat de Greenpeace și Fundația Rise, citat de cotidianul britanic The Guardian, care avertizează: Până în anul 2050,...

Încotro se îndreaptă sectorul de carne al României?
Autor: Ilie Stoian  /   vineri, 14 septembrie 2018

Ca jurnalist, dacă vrei să scapi de problema unui titlu, începi cu ”Încotro...”. Ei, bine, de data asta, din păcate, titlul se justifică din plin, pentru că, măcar dacă ne gândim la sectorul de carne, haosul pare a fi instalat din cauza evoluției pestei porcine africane. Așadar, haideți să vedem cum stăm și, mai ales, haideți...