Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Ameliorarea genetica a raselor

Autor: Meat MIlkmiercuri, 30 ianuarie, 2013

Trebuie remarcat, pentru inceput, ca obiectul ameliorarii il reprezinta populatia animalelor, nu individul. Dupa formarea zigotului, baza sa ereditara nu mai poate fi schimbata, singura posibilitate de modificare dirijata a bazei ereditare ramanand interventia omului, iar o modificare (in acest moment) face referire exclusiv la populatia de animale.

Prin interventia in procesul reproductiv al zoo-populatiei, omul elimina de la reproductie indivizii necorespunzatori nevoilor sale. Intrucat ameliorarea genetica a populatiilor implica o parcurgere a mai multor generatii, omul nu poate surprinde, de-a lungul vietii sale, toate evenimentele asociate acestei evolutii. Prin urmare, observatia statistico-matematica a devenit posibila odata cu aparitia registrelor genealogice. Eliminarea de indivizi este echivalenta eliminarii de gene, cu efecte imediate in modificarea frecventei genotipurilor. Structura genetica a populatiei filiale va fi astfel diferita de cea a populatiei parentale, crescand fenotipurile si genotipurile favorabile. Pentru caracterele calitative, modificarea fenotipului populatiei, a performantei medii reprezinta rezultatul acestei schimbari. Nu in ultimul rand, ameliorarea devine si o problema economica; formarea unei populatii noi este o investitie ce trebuie amortizata in timp.

Caractere ce fac obiectul ameliorarii

Caracterele de viabilitate si rezistenta beneficiaza de putine programe si obiective, desi au o mare importanta in exploatare. Anomaliile ereditare sunt cauzate de o gena, de o pereche sau mai multe perechi de alele recesive sau dominante. In functie de frecventa cu care gena provoaca aparitia anomaliei, genele pot fi (semi)letale, subvitale sau quasi-normale. Aceste gene stau ascunse si contribuie la povara genetica a populatiilor, datorita recesivitatii.

Anomaliile induse de mediu se refera la starile patologice provocate de temperatura, radiatii solare, alimentatie, aglomeratie, factori care forteaza, in general, domeniul de reactie al genotipului. Rezistenta la factori de mediu stresori are o heritabilitate foarte mica, practica demonstrand ca hibrizii au o rezistenta mai mare decat animalele din rasele pure.

Anomaliile produse de factori patogeni sunt deseori considerate unicele adevarate boli. Amelioratorii nu accepta, printre obiectivele selectiei, rezistenta la boli, deoarece heritabilitatea mica ar conduce la progrese genetice la fel de mici, costisitoare, impunand totodata diminuarea intensitatii selectiei pentru caracterele utile economic. Drept urmare, este mai ieftina si mai sigura dobandirea rezistentei prin imunizare, motiv pentru care multi dintre specialisti lasa problema rezistentei la imbolnaviri pe seama mediului si a factorului sanitar-veterinar.

Caracterele de productie se sprijina pe principalele productii vizate de om, in cresterea animalelor. Fiecare productie este rezultatul unui ansamblu de caractere complexe, din care decurge un ansamblu de caractere simple. Productia de carne a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor, pasarilor sau iepurilor depinde de: sporul mediu zilnic sau greutatea la o anumita varsta, consumul specific si compozitia/conformatia carcasei.

Caracterele reproductive sunt importante pentru ameliorare, datorita utilitatii economice si – pe de alta parte – a influentei indirecte asupra eficientei selectiei (cresterea numarului de candidati, simultan cu intensitatea selectiei). Prolificitatea, fertilitatea sau natalitatea au roluri importante in exploatare intrand rar in obiectivul selectiei, datorita heritabilitatii mici. Aceste caractere sunt puternic influentate de interactiuni genetice neaditive, precum si de factori de mediu general si special, externi si interni.

Factori de dependenta a productiei animale globale

La nivel mondial, este vizata obtinerea unei productii ridicate, prin cresterea productiei medii/cap de animal. Aceasta se poate realiza prin actiunea simultana a ameliorarii genetice si imbunatatirii conditiilor de exploatare. Pana in prezent, ritmul ameliorarii genetice a fost, la nivel global, sub 1% pe an, insa optimizarea programelor de ameliorare vizeaza o crestere la aproximativ 2% pe an, intr-un viitor nu prea indepartat. Dar pentru obtinerea unor progrese rapide, trebuie actionat printr-o ameliorare a mediului, concomitent cu ameliorarea genetica.

Factorii ameliorarii modifica, intr-o populatie, frecventa genotipurilor si a genelor. Acesti factori sunt:
– mutatia, sursa primara a variatiei genetice, este proces al aparitiei unei modificari in materialul genetic;
– migratia (a doua sursa de variatie genetica) este procesul de introducere a unor gene in populatie, prin intermediul unor indivizi imigranti;
– selectia reprezinta procesul de discriminare reproductiva, rezultat al mediului (selectiei naturale) sau al interventiei omului (selectia artificiala;
– deriva genetica, procesul de modificare a frecventei genelor intr-o directie imprevizibila, dar in cantitate previzibila;
– consangvinizarea, procesul de imperechere a indivizilor mai apropiat inruditi intre ei, fata de media gradului inrudirii existent in populatie.

Mutatia, migratia si selectia sunt catalogate procese sistematice, datorita tendintei de modificare a frecventei genelor, intr-o maniera previzibila, ca directie si din punct de vedere cantitativ. Mijloacele principale ale modificarii frecventei genelor si genotipurilor sunt: selectia si dirijarea imperecherilor.

1. Dirijarea imperecherilor, in functie de gradul de inrudire dintre indivizi, tine cont de:
– migratie, hibridare (imperecherea de indivizi putin inruditi intre ei, comparativ cu media gradului de inrudire din populatie: incrucisare);
– consangvinizare (imperecherea indivizilor mai apropiat inruditi decat media gradului de inrudire din populatie).
2. Dirijarea imperecherilor in functie de asemanarea fenotipica dintre indivizi, se poate face prin:
– homogamia (imperecherea de animale asemanatoare);
– heterogamie (imperecherea animalelor neasemanatoare).

Atat homogamia, cat si heterogamia au efecte slabe in ameliorare, motiv pentru care principalii factori in ameliorarea genetica sunt considerati: selectia, incrucisarea si consangvinizarea. Actiunea factorilor amelioratori si efectul acestora depind de structura de reproductie, caracterele demografice (natalitate, mortalitate, precocitate etc.) si sistemul genetic al populatiei de animale.

Măsurile de bunăstare în avicultură trebuie întărite drastic
Autor: Mircea Demeter  /   vineri, 12 octombrie 2018

Comisarul pentru Industrie și Piață internă, Elizabeth Bienkowska, a angajat Comisia Europeană să dezvolte mai mulți indicatori ai bunăstării animalelor și să promoveze finanțarea subvențiilor pentru pentru creșterea bunăstării în avicultură, prin intermediul politicii agricole comune.   Comisarul Bienkowska a...

INSSE: Efectivele de bovine la 1 iunie 2018 (Infografic)
Autor: meatmilk  /   joi, 27 septembrie 2018

(Comunicat) Efectivele de bovine la 1 iunie 2018, faţă de aceeaşi dată a anului 2017, au scăzut cu 0,5% pe total, iar efectivul matcă cu 0,2%.   Distribuţia efectivelor de bovine la 1 iunie 2018 pe regiuni de dezvoltare, comparativ cu 1 iunie 2017, atestă faptul că ponderea acestora a crescut în regiunile:   Centru...