Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Autorizarea unităţilor de acvacultură

Autor: Meat MIlkjoi, 28 februarie, 2013

Fiecare unitate de producţie în domeniul acvaculturii, inclusiv unităţile procesatoare, care taie animale acvatice, trebuie autorizate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), în scopul controlului bolilor.

 

Condiţii de autorizare

 

Autorizaţiile pentru operatorii de producţie în domeniul acvaculturii şi pentru operatorii din unităţile de procesare sunt acordate dacă aceştia deţin un sistem care permite să demonstreze autorităţilor din domeniu că sunt îndeplinite condiţiile aferente acestor norme. Autorizaţia nu este acordată dacă activitatea din aceste unităţi reprezintă un risc de răspândire a bolilor către ferme, zone de creştere a moluştelor sau către efective de animale acvatice din mediul natural.

 

Cu toate acestea, înainte de a fi luată o decizie privind refuzarea autorizării unui solicitant, trebuie luate în considerare măsurile de reducere a riscului. Fireşte, dacă acestea există. Operatorii din aceste unităţi au obligaţia de a pune la dispoziţia ANSVSA toate informaţiile relevante, pentru evaluarea îndeplinirii condiţiilor autorizării.

 

Prin derogare de la autorizaţia solicitată, ANSVSA poate solicita numai înregistrarea de către autoritatea competentă, pentru următoarele:

–         instalaţii, altele decât cele pentru activitatea de producţie în domeniul acvaculturii, în care animalele sunt ţinute fără intenţia de a fi puse pe piaţă;

–         bazine pentru pescuit sportiv;

–         unităţi de producţie în domeniul acvaculturii, care pun pe piaţă animale exclusiv pentru consum uman, conform Regulamentului (CE) nr. 853/2004.

 

Un registru de interes public va fi întocmit şi actualizat permanent de către ANSVSA. Controalele oficiale, efectuate în conformitate cu normele europene, constau (cel puţin) în inspecţii regulate, vizite şi – unde este cazul – în prelevarea de probe pentru fiecare activitate de producţie din domeniul acvaculturii. Se au în vedere riscurile pe care aceste unităţi îl prezintă, în contractarea şi răspândirea bolilor. Recomandările privind frecvenţa acestor controale sunt stabilite în funcţie de statusul de sănătate al zonelor şi compartimentelor implicate.

 

Evidenţe privind înregistrarea, trasabilitatea

 

Unitatea de producţie în domeniul acvaculturii trebuie să deţină evidenţa tuturor mişcărilor făcute de animalele de acvacultură şi mişcărilor de produse provenite de la acestea, în interiorul şi în afara fermelor, simultan cu evidenţa mortalităţii. Aceasta din urmă va fi înregistrată în fiecare unitate epidemiologică, cu relevanţă pentru tipul de producţie. Totodată, trebuie înregistrate rezultatele schemei de supraveghere pentru sănătatea animală, bazată pe analiza riscului.

 

Fără să prejudicieze prevederile specifice trasabilităţii, toate mişcările animalelor înregistrate de operatori sunt cumulate într-un registru naţional, în formă computerizată. Atunci când animalele de acvacultură sunt transportate, transportatorii au obligaţia să deţină următoarele evidenţe:

–         mortalitatea, pe timpul transportului, pentru speciile transportate, cât şi evidenţa pentru mijlocul de transport;

–         fermele, zonele de creştere a moluştelor şi unităţile de procesare în care au intrat mijloacele de transport;

–         orice schimb de apă efectuat pe timpul transportului, îndeosebi noile surse de apă şi locul deversării acesteia.

 

De asemenea, unităţile de acvacultură au obligaţia implementării bunelor practici de igienă, pentru a preveni introducerea şi propagarea bolilor. Programul de supraveghere a sănătăţii animalelor, bazat pe evaluarea riscului, trebuie aplicat în toate fermele şi adaptat fiecărui tip de producţie. Programul are drept scop evidenţierea oricărei creşteri a mortalităţii şi depistarea tuturor bolilor, în ferme şi zone de creştere a moluştelor, unde sunt prezente specii sensibile la aceste boli.

 

Recomandările privind frecvenţa programelor de supraveghere a sănătăţii animalelor, în funcţie de statusul de sănătate al zonei şi compartimentului implicat, este bazat strict pe evaluarea riscului şi trebuie să ţină cont de liniile directoare stabilite de Comisia Europeană.

Inaq Cnsulting organizază cursul ”Bune practici de audit din perpectiva IFS”
Autor: meatmilk  /   luni, 4 decembrie 2017

Inaq Consulting va organiza în zilele de 7 și 8 decembrie, la București, cursul cu titlul ”Bune practici de audit din perspectiva IFS”.     Iată câteva informații despre curs: Conținutul programului • Pregătirea auditului, sferele de activitate ale auditului, programul de audit, metode pentru...

INAQ organizează cursurile ”Bune practici de audit din perspectiva IFS”
Autor: meatmilk  /   vineri, 17 noiembrie 2017

INAQ Consulting organizează și în luna decembrie o serie de cursuri IFS care se vor desfășura după următorul program, în următoarele orașe: Brașov 04-05.12.2017Iași 04-05.12.2017 Sibiu 04-05.12.2017 Galați 07-08.12.2017 București 07-08.12.2017 Timișoara 11-12.12.2017 Cluj Napoca...