Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Carnatii de Plescoi: traditional sau industrial

Autor: Meat MIlkluni, 28 ianuarie, 2013

Despre Plescoi s-a dus vestea. Mai toti am auzit de carnatii deliciosi si de locul de bastina al Elenei Udrea. Sunt insa inca multe de spus despre Carnatii de Plescoi si despre oameni pe care nu ii vedem la televizor, desi poate ca ar trebui, caci viata i-a facut invatati si intelepti.

Plescoii s-au integrat in Uniunea Europeana

Dintre toate produsele din carne propuse de Romania, doar un tip de salam si unul de carnati au intrat in UE. Celelalte nu s-au incadrat in standardele impuse de Uniunea Europeana, unde regula este simpla: „Ce imi arati ca mostra trebuie sa se vanda ca produs”.

Astfel Romania are dreptul sa vanda in UE doar Salam de Sibiu si Carnati de Plescoi. Acestea sunt singurele doua preparate din carne ce au reusit sa faca dovada celor doua calitati fundamentale pentru a li se aproba consumul in comunitate: consecventa si calitate.

Slaninele si suncile ardelenesti, carnaciorii trandafiri si oltenesti, virsli hunedoreni, muschiul tiganesc, jumarile de porc, salamul „Victoria” precum si alte zeci de produse traditionale din carne, si nu numai, au fost deci respinse de pe piata comunitara.

Dar, daca Salamul de Sibiu se produce in primul rand in alte locuri decat in fosta „capitala culturala europeana”, Carnatii de Plescoi au ramas mostenirea unui singur sat. Ani intregi de promovare prin presa si in cadrul evenimentelor culinare internationale au reusit sa transforme acest produs in brand national cu doar cateva momente inainte ca lista produselor „europene” sa fie inchisa definitiv.

Carnatii de Plescoi isi datoreaza notorietatea unor evenimente precum miscarea romanesca Slow Food „Revolutia Plescoi”, initiativa a Asociatiei „Clubul Presa de Vin” care isi propune sa contribuie la pastrarea si valorificarea gastronomiei si civilizatiei traditionale – „mostenire a Romaniei profunde, parte integranta a brandului de tara” – prin constientizarea opiniei publice cu privire la valoarea acestora si la pericolele care planeaza asupra lor. „Revolutia reprezinta un indemn la cunoasterea si valorificarea patrimoniului gastronomic autohton”, subliniaza unul dintre principalii sustinatori ai miscarii, Cezar Ioan.

O modaliatate de exprimare inedita si, tocmai din acest motiv, controversata, este expozitia „Eva a trait la Plescoi”, care a avut loc anul trecut la Muzeul }aranului Roman. Aici s-a dat citire Proclamatiei de la Plescoi, un document impotriva stilului de viata fast-food.

Tot atunci Adrian Ilfoveanu, cel mai important sculptor al generatiei sale, a recreat-o pe Eva din Carnati de Plescoi, iar Nicu Ilfoveanu, singurul artist fotograf roman care a inceput sa-si cladeasca o cota pe piata internationala a artei, a expus imense poze alb- negru cu femei din localitatea buzoiana. Ei au ales-o ca subiect simbolic central al expozitiei pe Eva deoarece, in zona Plescoi, femeile au fost pastratoarele vechilor retete si ale obiceiurilor traditionale, uneori suferind rigorile inchisorilor comuniste din aceasta cauza.

Manifestarea (condamnata vehement de asociatia vegetarienilor) s-a dorit a fi un semnal de alarma. „Asa cum ecologistii spun ca, in fiecare zi, dispare o specie vie de pe pamant, asa in scurta vreme vom putea spune si noi, daca nu facem ceva, ca in fiecare zi dispare o traditie romaneasca. {i daca stilul de viata fast-food poate fi asimilat la secunda, traditiile romanesti s-au creat in secole si dispar pentru totdeauna”, avertizeaza organizatorul George Moisescu (laureatul Galei Premiilor pentru Relatii Publice de anul trecut).

În Plescoi sunt cel putin 15 familii care produc carnati traditionali, fiecare avand convingerea ca reteta mostenita de la strabuni este cea mai buna si, de altfel, singura care respecta intru totul traditia. Doua sunt mai cunoscute si, de altfel, domina intreaga piata: Papuc si Protopopescu. Cea de-a doua nu a reusit sa intruneasca toate criteriile europene de productie si a ramas captiva in piata locala. În schimb, familia Papuc „s-a lansat in afaceri” si a ajuns sa produca lunar peste 4.000 de kilograme de Carnati de Plescoi.

Am pornit, deci, in cautarea Carnatilor de Plescoi autentici pentru a le afla povestea, reteta si secretele. Din pacate, domnul Papuc nu a putut raspunde solicitarilor noastre repetate de a ne acorda un interviu. Pe domnul Protopopescu l-am gasit insa cu usurinta acolo unde a fost aproape intotdeauna, in satul Plescoi, facand cei mai buni carnati pe care i-am mancat vreodata.

Secretul retetei si secretele unei vieti

Se numeste Socrate. Socrate Protopopescu. Adica detine, de 73 de ani, prenumele unui mare intelept si numele unuia dintre cei mai laudati primari ai Bucurestiului. Ne-am oprit in sat sa intrebam de casa lui. Copiii care se jucau pe strada ne-au indreptat fara gres spre gospodaria ingrijita, de om muncitor care nu a tinut cont de vreme si de vremuri.

O femeie de varsta medie s-a oprit din treaba si ne-a condus intr-o camera cu miros de afumat si usturoi in care gresia si faianta straluceau de curatenie. Într-un colt, pe bete de lemn, erau asezati la uscat carnatii.

Domnul Protopopescu nu s-a lasat asteptat; a intrat pe usa si a dat mana cu fotograful, privind timid aparatul foto de la gatul acestuia. Nu isi arata deloc cei 73 de ani. Este sanatos si in putere. Nu are nimic din expresia aceea pierduta a batraneilor care traiesc din si in amintiri. Are pasul sigur si privirea hotarata. Este imbracat modern, dar utilitar in pantaloni de catifea reiata si tricou in dungi.

Mica sedinta foto l-a intimidat putin; de abia cand blit-ul s-a oprit, domnul Socrate a inceput sa ne spuna povestea lui si secretele retetei Carnatilor de Plescoi.

Stie sa ii prepare parca dintotdeauna. A invatat de la parintii lui si a transmis mai departe copiilor mestesugul. Aflam ca femeia care ne-a intampinat este fiica lui cea mica. Are apartament in Buzau dar sta mai tot timpul la Plescoi pentru a-si ajuta tatal sa-si intretina gospodaria.
Pentru domnul Socrate procesul de fabricare a carnatilor este ca o lectie simpla, invatata demult: „carne de oaie, usturoi, cimbru, ardei, sare, pusi in mat, dati la un fum si gata!”

Se intinde, rupe din unul dintre carnatii de pe uscator, si ne da sa gustam. Sunt deliciosi si, spre surprinderea mea, papilele gustative nu sesizeaza altceva decat ingredientele mentionate de maestrul bucatar. Nu simt nici un E, nici un conservant, nici o aroma identic naturala cu care eu, copilul societatii de consum din secolul XXI, m-am obisnuit de mult.

Foloseste carne de oaie proaspata, sacrificata chiar la el in ograda, cimbru, ardei si usturoi din gradina; acesta este secretul aromelor naturale pe care, eu, mi le mai amintesc doar din bucataria bunicii.

L-am intrebat, desigur, daca nu s-a gandit sa-si deschida o afacere, adica sa devina unul dintre producatorii de Carnati de Plescoi traditionali; concurenta nu e mare, iar oferta nu satisface, nici pe departe, cererea.

Este bine informat si foarte interesat de subiect, desi este „in etate”. A analizat problema din toate unghiurile. Dar sa obtina finantare din bani europeni i se pare dificil si complicat: „ajungi pe mana la niste sacali care iti iau 50%”.

Domnul Socrate a intors povestea pe toate partile; daca ar incepe sa produca Carnati de Plescoi pentru vanzare, vrea sa mentina reteta traditionala: fara conservanti, fara aditivi de toate felurile. {tie ca nu acestea sunt conditiile pentru a obtine cantitati mari dar i se pare ca ar trebui sa primeze calitatea. „Ar fi bine sa te ajute cineva sa faci asta legal si corespunzator”.
„Din acest punct de vedere, ne spune domnul Socrate, este o problema cu materia prima.” Ar vrea doar carne de calitate, condimente proaspete si naturale. Totusi, ar fi dispus sa incerce sa puna pe roate o afacere, sa devina un „tanar” capitalist.

Sunt surprinsa ca un om care a trait mai toata viata in comunism nu si-a pierdut spiritul de intreprinzator si libera initiativa. Am intalnit altii, mai tineri, resemnati si fara perspective capitaliste. Stiind ca multi dintre cei in varsta sunt totusi nostalgici, l-am intrebat daca era mai bine atunci decat acum: „banuiesc ca era mai bine, mi-a raspuns cumpatat, dar atunci omul era subjugat”.

Ofteaza si se intuneca putin la fata din cauza amintirilor. Apoi spune cu voce egala: „Am fost condamnat de comunisti doar pentru ca am facut o casa si am castigat o masina la loz in plic”.

A oferit aceasta informatie fara nici o introducere. Nu o considera senzationala; stie ca nu a fost singurul inchis pe nedrept. A fost demult. Nu pare furios, ci doar resemnat. Îsi pastreaza manile muncite impreunate, in timp ce povesteste cu un ton egal ce s-a intamplat acum douzeci si patru de ani.

Pana in 1984 a lucrat ca gestionar la cooperativa de consum. Într-o zi a cazut fulgerul: casa facuta cu truda si masina castigata la loz in plic il calificau drept un dusman al sistemului. Au urmat anchete peste anchete, inventarii si verficari la serviciu si acasa; nu au gasit nimic, dar l-au condamnat oricum la pedeapsa minima: 5 ani.

A facut 3 ani si jumatate dupa care s-a intors la Plescoi pentru a-si lua viata de la capat. {i-a primit slujba inapoi. Sotia si copiii se descurcasera greu. Doamna Protopopescu fusese „descalificata” profesional, copiii erau aratati cu degetul. Familia unui „dusman de clasa” nu putea fi „bagata in seama”.

Izolarea de catre societate, a lui, dar mai ales a familiei, l-a afectat cel mai tare. Gospodaria a refacut-o cu usurinta, caci nu era strain de munca. Apoi a venit Revolutia, sistemul s-a schimbat, oamenii au uitat multe, iar el … a iertat. A iertat, a muncit si a mers inainte. Iar astazi, la 73 de ani, cauta variante de finantare pentru a-si dezvolta o afacere, dar si pentru a spune mai departe povestea Carnatilor de Plescoi, asa cum o stie el. Si o stie poate mai bine decat oricine altcineva …

Traditional in cantitati industriale

Daca nu aveti norocul sa va numarati printre prietenii sau cunostintele lui Socrate Protopopescu, puteti incerca sa dati de gustul Carnatilor de Plescoi intr-o alta maniera. În zona Buzaului, ii gasiti la aproape orice magazin alimentar sau restaurant. Nici in Bucuresti nu sunt greu de reperat. Reteta traditionala este insa adesea diluata: carnea se amesteca cu vita sau porc, condimentele se adauga dupa ureche.

Nici Virsli, nici Carnaciorii Oltenesti, nici Trandafirii Moldovenesti nu au reusit sa coaguleze in jurul lor o suma de forte care sa le garanteze acelasi gust, aceleasi ingrediente si aceeasi calitate, in orice moment ar fi produsi. Plescoii s-au dovedit insa de neconfundat. Dar, daca o apa minerala nu poate fi extrasa de la o distanta mai mare de 10 kilometri de localitatea mentionata pe eticheta, iar un producator de vin risca amenzi imense sau chiar inchisoare daca indica o alta origine a strugurilor decat cea reala, numele de „Carnati de Plescoi” nu este protejat decat in afara granitelor.

Romania nu are o legislatie care sa oblige procesatorii de carne sa foloseasca reteta traditionala aferenta brandului pe care il comercializeaza astfel ca, de multe ori, eticheta amageste cumparatorul. Alaturi de Carnatii de Plescoi alte zeci de retete traditionale romanesti risca sa dispara pentru ca micii producatori nu au acces la piata.

Pentru buna cunostinta a doritorilor, carnatii fabricati chiar in Plescoi nu se vand decat in retelele de magazine Gima si Albinuta. A existat o oferta tentanta din partea Metro (fara taxe de raft si promovare gratuita in cadrul evenimentelor retelei), insa propunerea a ramas fara niciun ecou din cauza ca nicio alta familie din zona nu a reusit sa treaca la o productie cat de cat semnificativa, iar carnatii „Papuc” sunt insuficienti pentru a acoperi o asemenea distributie.

„Plescoi” se gasesc si in peste 300 de restaurante, de obicei din categoriile „mediu” si premium. În Bucuresti, Casa Iancului, Casa Jienilor, Nicoresti, Jaristea, Doi Cocosi, City Grill sau Caru cu Bere sunt doar cateva dintre locurile unde se poate face cunostiinta cu aceste raritati.

Avastar, gustul si savoarea carnii
Autor: Meat MIlk  /   joi, 31 ianuarie 2013

Companie de prestigiu in peisajul productiei de carne, Avastar a dovedit inca de la infiintare ca performanta nu poate fi realizata decat prin asigurarea celei mai inalte calitati a produselor. Conturand an de an un business-plan pe cat de temeinic, pe atat de eficient, Avastar justifica pe deplin fiecare efort, dand, asa cum spune si sloganul...

Aaylex, sub semnul performantei si al calitatii
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Jucator de prim plan al industriei de productie si procesare a carnii de pasare, numele AAylex se afla cu siguranta sub semnul performantei in afaceri, performanta al carui principal ingredient este calitatea deosebita a cresterii si productiei carnii de pui, dar si a produselor Coco Rico, brandul impus cu autoritate pe piata de...