Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Cod de bune practici pentru comertul cu produse agroalimentare

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Intr-un mediu economic, cu o coordonata competitiva din ce in ce mai crescuta, relatiile comerciale dintre producatorii agricoli, industria alimentara, retail si consumatorii directi au evoluat catre modele dintre cele mai complexe. Astfel, in incercarea autoritatilor de a intampina si remedia situatiile conflictuale dintre producatorii agricoli si companiile distribuitoare, numite generic FURNIZORI, si sectorul comercial, reprezentat de persoanele juridice care desfasoara comertul in locuri special amenajate ca suprafete comerciale, numite generic COMERCIANTI, a fost adoptat un COD DE BUNE PRACTICI in industria agro-alimentara.

Acest Cod isi propune sa optimizeze si sa clarifice relatiile contractuale dintre Comercianti si Furnizori, fara insa a avea ca rezultat lipsa libertatii comertului sau in ceea ce priveste incheierea de contracte bilaterale intre Comercianti si Furnizori.
CODUL DE BUNE PRACTICI este structurat in 6 parti, stabilind astfel reguli de buna practica cu privire la negocierile comerciale, pretul si conditiile de plata, promotii, compensari, precum si relatiile cu tertii.

Referitor la pret si conditiile de plata, sunt pre­zen­tate o serie de reguli care urmeaza a fi respectate pe parcursul relatiilor dintre parti, si anume:
• delistarea de catre Comerciant a unui produs al Furnizorului trebuie sa se realizeze printr-o notificare prealabila, intr-o perioada rezonabila de timp, astfel incat, in cazul unei dependente economice, sa poate fi reconsiderata strategia economica a Furnizorului;
• furnizorul nu poate fi obligat de catre Comerciant sa contribuie la costurile de marketing ale magazinului si invers, in sensul ca Furnizorul nu poate sa-l oblige pe Comerciant sa contribuie la costurile sale de marketing, insa nimic nu poate impiedica pe unul dintre acestia sa participe efectiv la aceste costuri;
• furnizorul nu poate fi obligat de catre Comerciant sa contribuie la costurile de deschidere ale unui nou magazin, la cele legate de cresterea suprafetei de vanzare, de alte amenajari, renovari sau schimbari ale codurilor de bare, nefiind impiedicata insa, aceasta participare voluntara din partea Furnizorului daca acesta o considera necesara pentru cresterea volumului de vanzari;
• serviciile oferite de Comerciant vor trebui sa fie comunicate Furnizorului inainte de efectuarea acestora;
• este interzis Comerciantului sa conditioneze Furnizorul sa nu vanda si altor comercianti la un pret mai mic decat cel la care vinde Comerciantului;
• termenele de plata vor trebui sa tina cont de tipul produselor si de specificul vanzarii si vor fi stabilite la un nivel rezonabil, cu recomandarea ca acest termen sa nu depaseasca 30 de zile pentru produsele agroalimentare.

Pretul de vanzare practicat de Furnizor in relatia cu fiecare Comerciant este negociabil, tinand cont, pe de o parte, de avantajele acordate Comerciantului, iar pe de alta parte de costurile generate de serviciile prestate de Comerciant si facturate Fur­nizorului.

In ceea ce priveste capitolul referitor la promotii, acesta stabileste ca, in cazul in care Comerciantul solicita o plata Furnizorului pentru promovarea unui produs, cel dintai va desfasura respectiva promotie numai dupa primirea acordului in forma scrisa din partea Furnizorului. Totodata, baza de calcul a discounturilor si contravaloarea serviciilor vor fi definite in termeni clari si agreate expres de ambele parti si cuprinse in contract.

Mai mult, conform Codului de bune practici, Comerciantul nu poate cere Furnizorului o plata care sa compenseze faptul ca veniturile rezultate din vanzarea produselor Furnizorului sunt mai mici decat cele prognozate, exceptand cazul in care Furnizorul nu a respectat termenele de livrare si / sau cantitatile comandate si acceptate. In acest sens, Comerciantul poate refuza receptia marfurilor care nu respecta standardele legale de ca­litate, de ambalare, etichetare sau transport la temperatura corespunzatoare a produsului. Totodata, Comerciantul poate cere Furnizorului sa plateasca pierderile sau distrugerile de produse in cazul in care acestea au avut loc din culpa dovedita a Furnizorului.

Avand in vedere toate aceste aspecte, urmeaza a se retine ca, prin adoptarea unui Cod de Buna Practica in industria agroalimentara, se doreste a se asigura un mediu sanatos din punct de vedere concurential intre Furnizori si Comercianti.

Ordonanța privind neutralizarea deșeurilor de origine animală
Autor: Maria Demetriad  /   luni, 29 august 2016

Guvernul a adoptat o ordonanţă privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deșeurilor de origine animală.   Ordonanţa, elaborată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, răspunde recomandării Comisiei Europeane de la începutul anului ca ”autoritățile române să identifice, cât mai...

AmCham: În România, fiscalitatea e instrument politic, nu economic
Autor: Maria Demetriad  /   marți, 5 iulie 2016

Aflat la un simpozion organizat pe teme de fiscalitate, Președintele AmCham, Ionuț Simion, a opinat: "Pensiile speciale ale aleşilor, rudele angajate în birourile acestora şi folosirea maşinilor de serviciu în vacanţa parlamentară sunt decizii costisitoare, spun investitorii americani”.   Acesta, a adăugat: ”România...