Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close
IFS

Concentrați, băieți, concentrați!

Autor: Ilie Stoianmiercuri, 27 septembrie, 2017

Vestea începutului de săptămână vine din partea chinezilor de la VH Group Ltd, aceia care, prin intermediul firmei Smithfield Food, au anunțat cumpărarea a două firme de procesare și distribuție a cărnii: Elit Cugir și Vericom.

 

Vestea miră și nu prea, pentru că vine în linia normalității, adică, aceea de concentrare a pieței. Și, cu siguranță, pentru chinezi, achiziția a fost foarte convenabilă dar oricum valoarea nu prea contează când vine vorba de acapararea de piețe, știindu-se bine că guvernul comunist de la Beijing sprijină financiar extiderile de afaceri în întreaga lume.

 

Ca informație suplimentară, vă spun că, recent, opinia publică din Elveția s-a arătat extrem de îngrijorată de faptul că, beneficiind de sprijinul direct al unui ministru elvețian, chinezii au intrat în posesia gigantului  Syngenta. Iar iritarea asta a elevețienilor vine după ce, să ne amintim, la momentul preluării Smithfield, în Statele Unite au avut loc demonstrații ale fermierilor americani care avertizau asupra pericolului concentrării de forță economică în mâinile Chinei.

 

Dar, vestea cumpărării Elit și Vericom nu miră nici în ceea ce ne privește pe noi, românii și iată de ce: Se pare că multe dintre firmele românești și-au atins limita superioară. Mai mult decât atât, nu pot. Nu au de unde. Nu au cum și nu au cu ce. Și, în astfel de situații, tu, proprietar de afacere, ce poți să faci?

 

Personal, cred că se pot face doar două lucruri: primul, ar fi să vinzi; iar cei de la Elit și Vericom au vândut. Al doilea, e să înțelegi faptul că nu poți concura cu cei foarte mari. Trebuie să treci la restrângerea drastică a activității și la tranformarea ei într-una mică, cel mult medie, cu desfacere locală sau cel mult zonală, eventual de nișă, dar pe care o poți controla pe termen lung și care se poate susține fără mari bătăi de cap și în viitorul mediu sau îndepărtat.  E drept că asta cere o altă minte și, mai ales, abandonarea dorinței de a fi cel mai mare, acceptând că nu ești decât unul dintre alții, dar fiind, în compensație, mult mai fericit!

 

Dinspre Sminthfield, însă, mai vin vești, mai precis, vine un zvon: Se pare că, foarte curând, conducerea va fi schimbată. Așa va fi? Încă nu știm. Însă, dacă tot am ajuns în zona vorbelor care circulă deocamdată în sotto voce, să spunem că Mega Image s-ar pregăti să cumpere cea mai mare rețea românească de magazine alimentare din Transilvania (ghici ciupercă numele!). Cu alte cuvinte, iată, concentrarea se produce pe toate planurile, în toate zonele.

 

Iar în final, o amintire: Acum două ediții ale târgului Anuga, Marele Premiu pentru Inovație în domeniul lactatelor l-a primit o foarte mică firmă de familie din Italia, care funcționa încă de pe la 1700! După anunț, am fost la standul lor și am vorbit cu italienii. Erau membri unei familii și mi-au spus că ei nu-și vând brânzeturile decât în sătucul lor din Toscana și în alte câteva orășele din jur, vreo cinci la număr. Știți cât de fericiți erau oamenii ăia care nici măcar nu se sinchiseau că pe piața de acolo jocurile sunt făcute de Parmalat/Lactalis? E drept, nu aveau Lexux 4×4 în parcarea târgului, ci un Fiat Punto, dar vă repet: știți cât de fericiți erau? Se pare că asta e rețeta. Așadar, dacă nu sunteți în stare de mai mult, faceți ca ei.

Proști și săraci
Autor: Ilie Stoian  /   miercuri, 7 februarie 2018

În ziua de 31 ianuarie, Președintele Emmanuel Macron anunța Programul de Suveranitate Agro-alimentară a Franței, cu termen de finalizare în 2020. Exact în aceeași zi, Ministerul Agriculturii din România ne anunța că glorioasa campanie ”Alege oaia” ajunge în județul Buzău!   Câteva zile mai târziu, adică, pe 5...

Poveste cu morală despre un boț de unt și o gospodină
Autor: Ilie Stoian  /   vineri, 2 februarie 2018

Hei, dragii moșului, era pe vremuri o țară care se numea Momonia. Iar momonezii trăitori în ea, tare mândri mai erau. Pe toate drumurile se lăudau că lucruri ca ei nimeni nu face, iar când venea vorba despre mâncare, ei credeau că sunt ăi mai cu moț! Tocmai de-aia, trâmbițașii Momoniei strigau din toți rărunchii: ”Oameni buni,...