Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Contractul si conventia de prestari servicii, probleme aparute in legislatia româneasca

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Contractul de prestari servicii nu are o reglementare proprie, ci urmeaza regulile generale ale contractelor sinalagmatice (care creeaza drepturi si obligatii interdependente in sarcina ambelor parti), cu titlu oneros si reguli specifice domeniilor de activitate in cadrul carora este folosit.

Astfel, acesta poate fi definit ca un contract prin care o parte, numita prestator, se obliga sa presteze servicii altei parti, numite beneficiar, in schimbul unui pret.

În ceea ce priveste partile contractului, putem vorbi de o parte, prestatorul, care se obliga sa presteze servicii in schimbul unei remuneratii, si de cealalta, beneficiarul, in favoarea caruia se presteaza servicii.

În esenta, acest contract are ca obiect prestatii care contribuie la satisfacerea unor nevoi individuale sau colective, in principiu altfel decât prin transfer de proprietate asupra unui bun material, fapt care nu ridica mari probleme in ceea ce priveste incheierea lui.

Adevarata problema care apare in practica cotidiana este aceea de a face diferenta intre un contract de prestari servicii si o conventie civila de prestari servicii.

Daca, in ceea ce priveste contractul, legea aplicabila este Codul Civil – materia contractelor, conventia civila de prestari servicii a avut, de-a lungul timpului, o reglementare in diferite norme juridice. Astfel, exista o norma de reglementare in legea 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca, fiind enumerate situatiile in care munca poate fi prestata prin incheierea unei conventii civile de prestari servicii: pentru desfasurarea, cu regularitate, a unor activitati care nu depasesc, in medie, 3 ore pe zi in raport cu programul lunar de lucru si daca activitatea este prestata in folosul asociatiilor de proprietari sau, dupa caz, de locatari, cu exceptia cazurilor pentru care se incheie contracte de munca.

Prin legea 577/2003, privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea si completarea legii 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, insa aceste reglementari au fost abrogate.

În lipsa unor prevederi speciale in Codul Muncii, care sa protejeze angajatul, normele aplicabile in aceasta materie ramân cele ale Codului Civil, mult prea generice si inadecvate epocii noastre, fiind posibil ca un angajator sa incheie o conventie civila al carei obiect sa fie munca unei persoane dispuse la orice compromis pentru a obtine un venit. Acest compromis se dovedeste a fi foarte costisitor, pentru ca o astfel de conventie nu are relevanta in ceea ce priveste vechimea in munca si contributiile la fondurile de protectie sociala: somaj, pensie, sanatate.

Practica instantelor de judecata a rezolvat si aceasta problema, mentinând sanctiunile aplicate agentilor economici care au recurs la aceasta solutie, ignorând astfel prevederile Codului Muncii, referitoare la contractul de munca cu timp partial. Astfel, pentru situatiile in care activitatea desfasurata este redusa din punct de vedere al timpului de munca sau este sezoniera, legea a prevazut forme speciale ale contractului individual de munca, tocmai cu intentia de a preveni fraudarea legii in scopul incheierii unor conventii civile care nu asigura garantiile specifice contractului individual de munca.

În acest context, o problema interesanta ar fi faptul ca primirea la munca fara incheierea unui contract individual de munca este sanctionata cu amenda. În concluzie, nu se mai incheie conventii civile de prestari servicii cu persoane fizice pentru a nu eluda legislatia muncii. Dar sunt permise astfel de conventii in cazul persoanelor fizice autorizate?

Raspunsul ar fi unul afirmativ, având in vedere prevederile Legii nr. 300/2004, privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale, care desfasoara activitati economice in mod independent, mentionând inregistrarea PFA-urilor drept comercianti, ratiunea acestei legi fiind chiar aceea de a delimita cazul in care persoanele fizice pot presta contractual niste activitati independente. În acest temei, si in fundamentele date de Codul Comercial privind comercialitatea contractelor, contractul de prestari servicii va fi unul comercial, fiindu-i aplicabile aceste norme juridice, iar in cazul in care acestea ar fi insuficiente, s-ar face aplicarea dreptului comun, de exemplu ceea ce prevede Codul Civil pentru contracte.

Ar putea fi incheiate astfel de conventii cu persoane fizice autorizate, fara a fi prohibite sau sanctionate.

Ordonanța privind neutralizarea deșeurilor de origine animală
Autor: Maria Demetriad  /   luni, 29 august 2016

Guvernul a adoptat o ordonanţă privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deșeurilor de origine animală.   Ordonanţa, elaborată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, răspunde recomandării Comisiei Europeane de la începutul anului ca ”autoritățile române să identifice, cât mai...

AmCham: În România, fiscalitatea e instrument politic, nu economic
Autor: Maria Demetriad  /   marți, 5 iulie 2016

Aflat la un simpozion organizat pe teme de fiscalitate, Președintele AmCham, Ionuț Simion, a opinat: "Pensiile speciale ale aleşilor, rudele angajate în birourile acestora şi folosirea maşinilor de serviciu în vacanţa parlamentară sunt decizii costisitoare, spun investitorii americani”.   Acesta, a adăugat: ”România...