Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Contraste culinare pe acelasi continent

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Ce au in comun si ce le diferentiaza pe aceste doua tari din Asia? Una este in sud si alta in est, una este pe locul sapte in lume ca suprafata, iar alta este formata doar din 4 insule, una este democratia cu cei mai multi locuitori, iar cealalta este tara cu cea mai longeviva populatie. Aceste detalii si multe altele, mai savuroase si, pe alocuri, mai picante, ni le impartaseste corespondentul nostru, Elena Mihoc.

Pe aceia care au avut de-a face, pâna acum, doar cu restaurantele de tip fast food din bucataria japoneza / indiana, incerc sa ii conving ca, asa cum mâncarea româneasca nu e buna decât la mama acasa, la fel si aceste minunate incursiuni gustative / culturale nu pot fi facute decât la mama lor.

De exemplu, orezul prajit (fried rice) nu e la fel la Londa sau in China si asta o spun chiar bucatarii din respectivele restaurante, deoarece majoritatea celor care le calca pragul in capitala Marii Britanii sunt cetateni europeni, care, da, vor savoarea mâncarii asiatice dar, in acelasi timp, nu vor sa renunte la aspectul familiar al mâncarii europene, fapt pentru care, un restaurant de succes va raspunde nevoilor clientilor si va lua ce e mai bun din fiecare cultura.

ªi, cum turismul culinar prinde avânt, iata ca propun sa va iau in niste calatorii prin teleportare, cu folosirea papilelor gustative ca si rampa de lansare. În tarile asiatice gasesti snack bar-uri unde celebrele Spring Rolls (amestec vegetal in aluat si prajit in ulei) sunt facute de mâna – si nici nu se concepe altfel, ca sa nu mai discutam de varianta congelata de la supermarket. Asa cum italienii nu pot accepta folosirea sosului ketchup pe pizza sau pe paste altfel decât din aluat proaspat framântat de mama sau bunica in casa, asiaticii stiu sa dea alta savoare mâncarurilor la ei in ograda. Celebrul Jamie Oliver a scris o carte de bucate dedicata numai mâncarurilor italienesti facute acasa, in popor, tocmai pentru a sublinia savoarea acestora, pe care o modifica orice restaurant pentru a se adapta pietei. Îl asteptam, cu rucsacul in spinare, si prin România, cu toate ca nu cred ca va reusi sa scrie ceva mai spectaculos decât al nostru Radu Anton Roman.

Revenind insa la bucataria asiatica, sunt fan declarat al celei japoneze, dar recunosc ca o categorie aparte o ocupa mâncarea indiana, pakistaneza sau din Sri Lanka. Cele doua bucatarii sunt opuse din punctul meu de vedere, tocmai prin culturile pe care le reprezinta: una (cea din Subcontinent) este total dependenta de arome si nu concepe sa fie altfel decât piperata si condimentata la maximum, iar cealalta (din „Þara Soarelui Rasare”) se mândreste cu valoarea nutritiva si energetica si constituie, pentru intreaga lume, mâncarea-medicament, demna de luat in seama atunci când e vorba de longevitate.

Japonia, lectia de viata sanatoasa
Japonia e tara delicatelor gheise, imbracate in matasuri fine si pudrate excesiv, tocmai pentru a le accentua fragilitatea. În contrast, luptatorii sumo fac spectacol dintr-o traditie veche de mii de ani. Artele martiale au reusit sa reprezinte tara si, impreuna cu ceremonii, cum ar fi cea a ceaiului, asigura turistilor spectacole pe cinste.

Sa nu uitam de orasul in care oamenii au cea mai ridicata medie de viata, celebri fiind pentru faptul ca multi traiesc peste o suta de ani. Fructele, legumele verzi, produsele din soia – tofu, boabe de soia, faina de soia – peste de trei ori pe saptamâna, algele de mare, ceaiul verde, fara alcool si carne rosie, carbohidratii numai din faina integrala, sunt, toate, secrete pe care, daca le-am urma, macar partial, am fi mai sanatosi.

De altfel, japonezii nu se bazeaza strict pe faptul ca alimentele trebuie sa fie delicioase; ei, ca natie, nu sunt atât de obsedati de gustul in sine, ci, mai degraba de valoarea energetica si nutritiva a mâncarii. Sunt cu totul alta specie de oameni, si spun asta cu un imens respect. Cultura, sistemul de valori, perseverenta si organizarea lor mi-au servit intotdeauna drept exemplu si motiv de permanenta admiratie. Japonezii au si ei obezii lor, dar acestia sunt mostenirea unei preamari influente a culturii vestice si a generatiei fast food. Una peste alta, cei din Þara Soarelui Rasare vor incerca mereu sa isi ia portia de peste crud, sau mai putin crud, orez, supa Miso (o supa proteica, foarte gustoasa si hranitoare, careia Madonna si este un fan declarat) sau de ceai verde.

Algele sunt cele care furnizeaza Omega 3 pestilor si, prin urmare, se consuma in doza dubla, cu mare spor si in toate combinatiile: celebrul sushi, diversele supe etc., si contribuie enorm la sanatatea arterelor.

O idee preconceputa este aceea ca japonezii manânca doar peste crud, când, de fapt, acesta este preparat in toate felurile posibile, la gratar, fript, fiert, dar mereu proaspat. Este normal ca o tara insulara ca Japonia sa fie paradisul culinar bazat pe peste proaspat si fructe de mare, asta reflectându-se in starea generala de sanatate.

Produsele din soia ofera un procent ridicat de proteine vegetale si coboara nivelul colesterolului. Sosul de soia este folosit cu succes in majoritatea mâncarurilor asiatice si este recunoscut pentru efectul benefic in cazul bolilor cardiovasculare. Un fel de mâncare foarte des intâlnit la japonezi este cel cu boabe de soia si ou crud – servit cu orez – foarte hranitor si lipsit de multe dintre grasimile periculoase.
Nici macar celebrele noodles nu sunt produse preparate cu faina alba. Japonezii au invatat de mii de ani ca fibrele sunt secretul unei digestii sanatoase si il aplica zilnic. Iar daca vorbim despre portiile alimentare, este celebra istorioara unui imparat de origine asiatica: imparatului i se gateau zilnic zeci de feluri de mâncare si i se aduceau toate in fata pentru a-si alege ceea ce dorea. Secretul sanatatii lui? Conform sfatului medicului palatului, imparatul avea voie sa isi aleaga doar un singur bol.

Când alimentele mai grele tind sa provoace o usoara indigestie, ceaiul verde este cel care mai usureaza din efectele mâncarurilor uleioase, iar japonezii sunt foarte atenti in
a-l include in alimentatia lor.

Nu am putut sa nu observ, la toate popoarele asiatice, tenul foarte fresh, pielea intinsa, mult mai tânara si fara acnee. Toate aceste produse: pestele, soia, algele verzi, ceaiul verde sunt secretele unei conduite
alimentare foarte sanatoase, care nu se compara cu nicio alta natie si care ramân pentru mine un model demn de urmat.

Pentru un rasfat culinar japonez, in Nishiki Food Market va asteapta „Bucataria din Kyoto” cu peste 100 de tarabe, care mai de care mai apetisante, de la fuziuni culinare Franco-Japoneze la Kaiseki-ryori – un fel de mâncare considerat cea mai populara experienta gustativa din Japonia.

Dulciurile, sake-ul, supa Miso, ceaiul si ceramica pictata de mâna vor face din acel moment o experienta de neuitat, iar faptul ca veti avea ocazia sa exersati alaturi de maestri culinari locali va adauga un plus de savoare oricarei incursiuni in misterul civilizatiei japoneze. Daca vizitati aceasta tara in martie sau aprilie, ciresii infloriti va vor desena in minte amintiri pictografice de neuitat.
Doritorii de mai multe aventuri culinare vor gasi in Tokyo parcuri tematice, de genul Ice Cream City sau Jiyugaoka Sweets Forest.

India, unitate prin diversitate
India fascineaza de mii de ani generatii intregi de calatori, prin culoarea locului, misterul si aromele sale. Când spui India, spui mirodenii si te gândesti la o cultura atât de puternica, incât este pastrata peste veacuri. Nu am cunoscut o natie care sa fie mai mândra de ceea ce are, de ceea ce reprezinta si sa promoveze cu o mai mare incapatânare tot ce tine de istoria lor, de la vestimentatie, la filmele Bollywood si cultura culinara.

Localizata intre China, Pakistan si Nepal, India este marginita la nord de cel mai inalt lant muntos din lume. Aceeasi tara adaposteste insa si plaja Goa, celebru refugiu tropical, faimos ca destinatie de huzureala printre celebritatile Bollywood si printre europenii boemi. Nimeni nu pare sa se plânga de aceasta enorma diversitate culturala, lingvistica si de relief, care, dupa 5 000 de ani de istorie, inca reuseste sa surprinda si sa fascineze tocmai prin contrastul dintre nou si vechi, local si vestic (prin influenta imperialismului britanic).

ªi pentru ca India e mult prea intinsa si diversificata, iar unor orase ca Bombay / Mumbai, Calcutta sau Kerala li s-ar face o nedreptate printr-o simpla amintire, sa trecem direct la minunata si aromata bucatarie indiana, macar pentru a descifra niste ingrediente de baza, fara de care nu v-ati descurca la niciun restaurant si ati pati ca mine, comandând cea mai iute mâncare de pui posibila. Mâncarea indiana, prin aromele deosebite, este genul de experienta culinara care iti bucura simturile, atât in timpul prepararii, cât si pe parcursul consumarii ei, un adevarat potpourri, prin amestecul genial de ceapa, usturoi, mirodenii, condimente precum ar fi curry si chili, desi este nedrept sa le amintim numai pe acestea, atunci când zestrea culinara a Indiei este atât de bogata si de variata.

În cel mai nordic punct de pe harta, aproape de lantul muntos Himalaya, clima este temperata, prin urmare, majoritatea mâncarurilor se gatesc in ulei, iar faina integrala de ovaz, lintea, semintele si boabele de toate soiurile se folosesc din belsug. Pe masura ce ne indreptam spre sud, spre Ecuador, mâncarurile devin din ce in ce mai condimentate, chiar iuti.

Orezul si mâncarea inabusita, pestele, papaya, mango, guava, bananele si fructul de cocos, toate fac parte dintre savorile locale. Fructul de mango, spre exemplu, are zeci de soiuri, care mai de care mai gustoase si mai aromate. Populatia hindusa se axeaza mai mult pe hrana vegetariana si carne slaba (puiul, mielul, carnea de vita fiind total excluse din considerente religioase), iar cea musulmana se bazeaza pe carnea de vita si miel, marinata in cele mai diverse condimente.

Dal-ul este un fel de mazare si, impreuna cu lintea, se alcatuiesc in principalele surse de proteine din mâncarurile vegetale. Este gatit intreg sau piure. Orezul basmati si cel cu aroma de iasomie, impreuna cu fructe, legume, nuci si foarte condimentat sunt, de asemenea, celebre. Totusi, o tara ca Pakistan, de exemplu, se mândreste cu o mâncare mult mai condimentata decât cea indiana, asta in conditiile in care inca nu am gustat vreun fel de mâncare din India care sa nu-mi fi provocat senzatii iuti.

Migdalele, nucile cashew si fisticul sunt cele mai folosite feluri de nuci, foarte hranitoare si des intâlnite in mâncaruri si deserturi. Iaurtul si smântâna stau la baza sosurilor care mai potolesc focul condimentelor, iar legumele – vinetele, conopida, mazarea verde, morcovii, cartofii, spanacul, pepenele galben, rosiile si ardeii – sunt acum cunoscute si folosite in intreaga lume. De foarte multe ori, carnurile puternic marinate si condimentate au mirodenii precum chili, piper cayenne,
curry, chimen, sofran si coriandru.

Astfel, ca orice incursiune culinara, mâncarea din India si Japonia are si ea de-a face cu alchimia alimentelor si aromelor, iar cu putina pasiune, ingredientul secret e foarte usor sa descoperiti chiar si retete noi.

Roma antica, baza civilizatiei occidentale
Autor: Meat MIlk  /   joi, 31 ianuarie 2013

Tragandu-si seva din civilizatia Greciei antice, dar si din cea a etruscilor, locuitori ai peninsulei italice de dinaintea inchegarii statului roman, se poate spune ca, prin asimilarea si distilarea celor doua culturi, Roma antica reprezinta baza civilizatiei occidentale. O scurta trecere in revista asupra acesteia, facilitata de studiile...

Grecia antica, intre austeritate si ospat
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Grecia antica, unul dintre marile leagane ale civilizatiei, locul din care au izvorat atatea si atatea directii de dezvoltare a umanitatii ne ofera o imagine complexa asupra inceputurilor agriculturii si cresterii animalelor in Europa. Incursiunea noastra in aceasta parte de istorie o datoram, ca pana acum, monumentalei Istorii a culturii si...