Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close

Controlul și eliminarea IVEMP în creșterea porcilor

Autor: Meat MIlkmiercuri, 14 ianuarie, 2015

Infecția cu virusul encefalomiocarditei porcului – IVEMP (Encefalomyocarditis virus – EMPV) este o boală infecțioasă virală întâlnită la porcine de toate vârstele, îndeosebi la grupele de tineret porcin, fiind evidențiată printr-o mortalitate ce variază între 10% și 100%. Produsă de un cardiovirus, boala afectează deseori multe specii de animale, cum sunt: maimuțele, leii, elefanții și (nu în ultimul rând) rozătoarele, rezervorul principal al virusului fiind constituit de șobolan și șoarece.

 

Etiologie, epidemiologie și patogeneză

 

Identificat ca aparținând genului Cardiovirus, familia Picornaviridae, virusul encefalomiocarditei porcului (VEMP) este un virus stabil la limite largi de pH, rezistent la solvenți organici, bine-replicabil pe culturi de diferite origini (rozătoare, om, embrion de găină), fiind totodată rezistent la temperatura de 60 grade Celsius, timp de 30 minute. Este un virus cu ARN monocatenar cu greutate moleculară 2,6 X 106 daltoni. Este considerat un virus specific rozătoarelor, deși infectează și numeroase alte specii de vertebrate, printre care porcinele.

Depresia și mersul clătinat pot fi uneori singurele semne clinice, înainte de moartea subită a animalelor afectate. Virusul poate induce, de asemenea, fătări de purcei morți sau fetuși mumifiați. Șoarecii și șobolanii sunt considerați principalul rezervor de virus și sursă de infecție pentru porci, prin furajele și apa contaminate. Alte specii receptive sunt: bovinele, cabalinele, maimuțele, elefanții, mangustele, racunii, veverițele s.a.

Epidemiologia și patologia acestei infecții au fost mai mult studiate și sunt mai bine cunoscute la porcine, pentru simplul motiv că prezența și evoluția bolii la această specie prezintă cea mai mare importanță economică, nu pentru că ar fi mai frecventă decât la alte specii. Deși contaminarea directă de la porcii infectați către cei sănătoși nu este exclusă (porcii infectați elimină virusul prin fecale), aceasta nu a putut fi demonstrată.

Calea naturală de infecție este cea orală, cu multiplicarea virusului în intestine și în mușchiul cardiac, cu vieremie la două zile după expunere (care durează 2-4 zile), urmată de eliminarea virusului prin fecale, timp de mai multe zile. Cantități mari de virus sunt, de obicei, detectate în splină, limfonoduri și în mușchiul cardiac. Infecția virală transplacentară este, de asemenea, posibilă.

 

Tablou clinic și morfopatologic

 

Frecvent, infecția cu VEMP la purcei evoluează în formă supraacută, cu moarte subită, datorită leziunilor miocardului, fără niciun fel de semne premonitorii. În scurta evoluție clinică, se pot observa: anorexie, paralizii, tremurături și dispnee. De obicei, mortalitatea depășește 90% la purceii sugari. Infecția la purceii înțărcați și la cei din categorii de vârstă mai mari evoluează subclinic, cu mortalitate redusă chiar și la porcii adulți.

La scroafe, primele semne clinice sunt reprezentate de anorexie și febră, care de multe ori se încheie cu avort înregistrat în apropierea perioadei de parturiție (purcei mumifiați și fetuși nedezvoltați). La debutul bolii, purceii mumifiați sunt mari, ulterior devenind din ce în ce mai mici.

Leziunile macroscopice EMP, în formele acute, pot să lipsească cu desăvârșire sau să se rezume la o epicardită hemoragică, mai mult sau mai puțin extinsă. Atunci când sunt prezente, principalele leziuni sunt: acumulări de lichide în cavitățile pleurală, pericardică și/sau abdominală, edem pulmonar, hepatomegalie, cordul flasc și palid, cu focare necrotice de culoare gălbuie sau albicioasă, localizate mai frecvent în epicardul venticolului drept, adesea extinse în profunzimea miocardului.

La animalele trecute prin boală apar zone fibrozate, cu aceleași localizări. Meningoencefalita poate fi prezentă la animalele cu evoluție subacută. Fetușii pot fi mumifiați, edemațiați, cu hemoragii în țesutul subcutanat sau cu leziuni de encefalită nesupurativă, manșoane perivasculare, focare de miocardită, hemoragii miocardice cu exces de lichid în pericard. Fetușii infectați pot fi hemoragici, edematoși sau aparent normali, uneori putând avea și leziuni miocardice.

Histopatologic, cea mai semnificativă modificare este miocardita cu celule mononucleare, în focare sau difuze, congestie, edeme și necroze ale fibrelor miocardice. Sunt prezente leziuni de meningită, perivascularită și degenerări naturale. Encefalita și miocardita pot fi observate și la fetușii infectați.

 

Diagnostic și prevenție

 

Mortalitatea ridicată la purcei înaintea înâțărcării, tulburările de reproducție și leziunile mușchiului cardiac sunt manifestări ce trebuie considerate argumente pentru suspicionarea infecției cu virusul encefalomiocarditei. Un diagnostic cert poate fi precizat însă numai prin izolarea și identificarea virusului. Țesutul cardiac de la fetuși și purceii sugari reprezintă materialul patologic preferat pentru izolarea virusului.

Virusul poate fi izolat prin inocularea la șoareci, pe ouă embrionate de găină sau pe culturi celulare primare de fibroblaste fetus-șoarece și kinii stabilizate (BHK-21, HeLa, Vero). La 5-6 zile postinoculare, șoarecii și embrionii mor, iar virusul se găsește în cantități mari în carcase. În culturile de celule, după însămânțarea cu suspensie virală, apare rapid efectul citopatic (citoliza celulară) și virusul poate fi pus în evidență prin reacția de imunoflourescență directă. Pentru a stabili dacă într-un efectiv de animale circulă sau nu virusul encefalomiocarditei, se poate face un screening prin teste de seroneutralizare și/sau hemaglutinare.

Diagnosticul diferențial trebuie făcut, în principal, față de infecția cu parovirusuri, la care frecvența mumifierii fetușilor este mai mare, în special la scrofițe gestante, în absența mortalității neonatale, cu boala lui Aujeszky și leptospiroză, în care diagnosticul de laborator este simplu și concludent. Leziunile de necroză albă în mușchi cardiac, deși caracteristice encefalomiocarditei, pot fi întâlnite și în hipotivaminoză și hiposelenoză, față de care trebuie făcut diagnostic diferențial. Din cauza evoluției foarte rapide, adesea fără simptome sau leziuni caracteristice, IVEMP poate fi confundată cu unele intoxicații.

Nu există tratament medicamentos eficace. Aplicarea regulilor de bază de curățenie și igienă, evitarea stresului și a stării de agitație au o influență pozitivă importantă asupra procentului de mortalitate. Ridicarea și distrugerea rapidă a cadavrelor, tratarea apei de băut cu clor și dezinfecția cu substanțe pe bază de clor și iod reduc substanțial cantitatea de virus și riscul de difuzare a bolii în focar.

Deoarece transmisibilitatea bolii de la porc la porc nu este deminstrată și pare să nu aibă un rol important în difuzarea bolii, controlul sever al rozătoarelor în fermă și evitarea contactului acestora cu furajele și apa de băut pare a fi măsura de prevenire cea mai eficientă. Se va evita introducerea de animale sănătoase, provenite din efectivele indemne, în efective unde boala a evoluat recent (sub 3 luni), chiar dacă transmiterea de la porc la porc nu este certă. Profilaxia specifică cu vaccin inactivat a fost recent încercată, cu rezultate satisfăcătoare, dar se impune a fi confirmată în continuare.

Recomandările DVSSA-Sibiu pentru crescătorii de ovine
Autor: Maria Demetriad  /   joi, 15 ianuarie 2015

Activitarea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate) reprezintă o etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte, se arată într-o...

Influența dezechilibrelor nutriționale asupra taurilor și vierilor
Autor: Meat MIlk  /   joi, 8 ianuarie 2015

Influența dezechilibrelor nutriționale pot avea consecințe nefaste asupra taurilor și vierilor, în procesul de reproducție. În  cazul în care substanțele nutritive din rație nu se găsesc într-un echilibru normal (deficit sau exces), funcția de reproducție la masculii bovini și suini este influențată negativ. Dintre substanțele...