Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close

Cu ce ți-am greșit, Doamne?

Autor: Ilie Stoianmiercuri, 26 septembrie, 2018

Când unii spun că România este Grădina Maicii Domnului nu știu ce să fac. Să râd!? Să plâng!? Nu știu. Mă uit în jur. Precum Walt Whithman ”mă opresc și iau seama” și nu văd nicio grădină, nimic dumnezeiesc și simt cum Maica Domnului și-a întors fața, lăsându-ne în izbeliștea nemerniciei noastre.

 

Văd nepriceperea ridicată la rang și, aducându-mi aminte de ce scria Arghezi, ”Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost”, gândesc că degeaba mai faci apel la învățătura cărții și la bunul-simț al țăranului român din vechime, nimeni nu te mai ia în seamă, dându-te la o parte.

 

Văd cenușiul țării, văd cenușiul lumii, văd privirea tristă a oamenilor, capul lor pus în pământ, lipsa lor de speranță din priviri. Văd cum nimicul ne împresoară, ca în nuvela ”Poveste fără de sfârșit” a lui Michael Ende, dar nu dezlușesc niciun Atreyu care să ne salveze. Oricum, Atreyu era al altora, țara mea neavând decât doi invidioși porniți să-l omoare pe cel ortoman.

 

Mă trezesc, totuși, uneori, sperând la frumusețea, demnitatea și curajul României revoluționare din tabloul lui Rosenthal, dar nu văd decât chipurile hâde ale curvelor de mahala, Neștiința, Prostia, Hoția, Răutatea și care or mai fi de felul lor, făcându-și mendrele și destrăbălându-se printre faldurile tricolorului unei țări pe care nu o merităm.

 

Deși soarele răsare în fiecare dimineață, în juru-mi nu văd decât întuneric și, aidoma mie, toți cei care sperau la altă Românie.

 

Și atunci, te întrebi cu ce ai greșit. Cu ce ai greșit în fața ta, în fața lumii, în fața lui Dumnezeu? Nu ai răspuns sau nu vrei să-l cauți sau, mai rău, nu vrei să îți asumi greșelile și neimplicarea care au lăsat ca nemernicii să se pună în capul trebii, distrugând o țară și un viitor.

 

Și, totuși, cu ce ți-am greșit, Doamne? Cu faptul că m-am născut într-o Românie care nici pe departe nu este o grădină, ci un loc blestemat. Făt Frumos e mort, calul lui paște nisip în deșert.

Când gura bate fundul oii
Autor: Ilie Stoian  /   luni, 25 martie 2019

În luna decembrie a anului trecut, autoritățile de la București anunțau cu bucurie semnarea unui acord cu Regatul Hașemit al Iordaniei, pentru exportul către acea țară a unui număr de 100.000 de ovine.   Anunțul a avut darul să ofere o perspectivă favorabilă ciobanilor români, în condițiile în care, după cum bine...

România, din nou, acuzatul de serviciu
Autor: Ilie Stoian  /   joi, 14 februarie 2019

Ne-am învățat de mult cu faptul că România este acuzatul de serviciu al străinilor. Cred că, dacă s-ar întâmpla ceva în alt sistem solar, extratereștrii ar urla ca din gură de șarpe, la Consiliul Intergalactic, că românii sunt de vină.   Așa a fost acum câțiva ani, când cu scandalul cărnii de cal. Deși alții erau...