Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Cu ce ți-am greșit, Doamne?

Autor: Ilie Stoianmiercuri, 26 septembrie, 2018

Când unii spun că România este Grădina Maicii Domnului nu știu ce să fac. Să râd!? Să plâng!? Nu știu. Mă uit în jur. Precum Walt Whithman ”mă opresc și iau seama” și nu văd nicio grădină, nimic dumnezeiesc și simt cum Maica Domnului și-a întors fața, lăsându-ne în izbeliștea nemerniciei noastre.

 

Văd nepriceperea ridicată la rang și, aducându-mi aminte de ce scria Arghezi, ”Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost”, gândesc că degeaba mai faci apel la învățătura cărții și la bunul-simț al țăranului român din vechime, nimeni nu te mai ia în seamă, dându-te la o parte.

 

Văd cenușiul țării, văd cenușiul lumii, văd privirea tristă a oamenilor, capul lor pus în pământ, lipsa lor de speranță din priviri. Văd cum nimicul ne împresoară, ca în nuvela ”Poveste fără de sfârșit” a lui Michael Ende, dar nu dezlușesc niciun Atreyu care să ne salveze. Oricum, Atreyu era al altora, țara mea neavând decât doi invidioși porniți să-l omoare pe cel ortoman.

 

Mă trezesc, totuși, uneori, sperând la frumusețea, demnitatea și curajul României revoluționare din tabloul lui Rosenthal, dar nu văd decât chipurile hâde ale curvelor de mahala, Neștiința, Prostia, Hoția, Răutatea și care or mai fi de felul lor, făcându-și mendrele și destrăbălându-se printre faldurile tricolorului unei țări pe care nu o merităm.

 

Deși soarele răsare în fiecare dimineață, în juru-mi nu văd decât întuneric și, aidoma mie, toți cei care sperau la altă Românie.

 

Și atunci, te întrebi cu ce ai greșit. Cu ce ai greșit în fața ta, în fața lumii, în fața lui Dumnezeu? Nu ai răspuns sau nu vrei să-l cauți sau, mai rău, nu vrei să îți asumi greșelile și neimplicarea care au lăsat ca nemernicii să se pună în capul trebii, distrugând o țară și un viitor.

 

Și, totuși, cu ce ți-am greșit, Doamne? Cu faptul că m-am născut într-o Românie care nici pe departe nu este o grădină, ci un loc blestemat. Făt Frumos e mort, calul lui paște nisip în deșert.

Despre Nicolae Ciuleac, altfel
Autor: Ilie Stoian  /   miercuri, 4 iulie 2018

Pe Nicolae Ciuleac l-am cunoscut prin 2002. La vremea aia, una dintre revistele mele, ”Lumea producătorului”, prezenta economia fiecărui județ în parte, cu tot ce avea ea atunci: șuruburi, perdele, capace de canal, mâncare.   Din prima clipă în care l-am văzut și am stat de vorbă, m-a impresionat, m-a făcut să îl...

Despre cum a rămas România fără Telemeaua de Sibiu
Autor: Ilie Stoian  /   marți, 26 iunie 2018

De vreo două săptămâni, tot citesc și mă amuz despre și pe seama brânzei de Sibiu, mai precis, despre Telemeaua de Sibiu. Am văzut și o știre la televizor, am văzut și ceva știri în presa scrisă, după ce zece ciobani au primit, în exclusivitate, dreptul de a produce așa ceva, având însă, față de ceilalți, denumirea...