Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close
IFS

De ce? Uite, de-aia!

Autor: Ilie Stoianjoi, 12 aprilie, 2018

Zilele acestea, iar s-a inflamat poporul că importăm produse alimentare în neștire, strigând din nou din adâncul rărunchilor că ne nenorocesc străinii. Cauze ale vremurilor de acum am mai amintit, dar vă propun o altă perspectivă care pare fără legătură cu tema dată, dar care, de fapt, e mult mai profundă și cu mult mai gravă decât ați realiza. Iată:

 

Potrivit Oxford Research, deși cucerirea Vestului Americii era de abia la început, fermierii de acolo au demarat tranziția de la agricultura de subzistență la cea de mare productivitate încă din 1810, pentru a asigura hrana marilor comunități urbane care se dezvoltau spectaculos. Cine erau acei fermieri? Păi, erau țărani săraci din Anglia, Irlanda, Scoția, Germania și Suedia care, odată emigrați în Lumea Nouă nu doar că duceau cu ei seriozitatea acelor popoare dar, mai ales, duceau cu ei forme eficiente de organizare rurală.

 

Ceva mai târziu, în 1860, știți cât valora agricultura Americii? Opt miliarde de dolari, la valoarea de atunci. Și, știți cât valora agricultura Americii în 1906? 30 de miliarde! La asta a contribuit din plin și mișcarea ”Grange”, aceea care a însemnat  mult mai mult decât înființarea de cooperative, membri punând bazele propriilor rețele de desfacere prin înființarea Cooperativelor de Consum.

 

La astea gândind, spuneți-mi și mie cât valorează, nu agricultura, ci întreaga agroindustrie românească de azi! Hai, încercați o estimare, vă rog. Adunați măcar vreo zece miliarde, la valoarea de acum!? Nu-i așa că, doar recitind rândurile de mai sus, plecați ochii în pământ, a supărare? Și, ce era la 1810, aici, în cele trei provincii românești? PUSTIU, asta era, pustiu! În Muntenia și Moldova erau boierii locali și fanarioții care refuzau orice reformă, iar, peste munți erau maghiarii și sașii care au ridicat Transilvania, în timp ce românii trăiau sub pământ și mâncau rădăcini! De ce? Am un răspuns și pentru asta, dar dintr-o cu totul și cu totul altă perspectivă, adică, aceea a culturii. Iat-o:

 

Știți când s-a înființat prima școală cu un caracter multicultural? În 1017, la Palermo! Ctitorul ei a fost Richard al II-lea al Normandiei, acela care a cucerit Sicilia și care a pus bazele unui mic regat care, în timpul dinastiei normande, a fost cel mai înaintat din epocă. Știți unde și când a fost înființată prima universitate din lume? La Bologna, în anul 1088! Știți când s-a înființat prima școală românească? În 1760, dar nu de noi, românii, ci de sașii din Șcheii Brașovului. Știți când a scris Enăchiță Văcărescu prima poezie, aia cu ”Într-o grădină/Lâng-o sulfină…”? În 1787! Așadar, iată ilustrarea perfectă a pustiului de aici, pustiu generat de lipsa totală de cultură și de educație.

 

Ați putea spune: ”Lasă-ne, bă, cu universitățile și cu poeziile tale, că noi facem brânză și cârnați, nu stăm de poezii!” Faceți! Să vedem unde și cui o să le vindeți, pentru că, potrivit unei știri publicată de Meat.Milk acum câteva zile, International Grocery Data prognozează că în 2022 retailul românesc va fi dominat de discounteri.

 

Veți fi în stare să oferiți produse bune și, mai ales, ieftine? Veți vinde, veți exista. Nu veți fi în stare? Veți dispărea! Îmi veți spune că nu există ieftin și bun. Ba există! Marți, soția mea a cumpărat din Kauflad pulpă de porc fără os cu 9,50 lei. Credeți că a interesat-o de unde e? Nu. A cumpărat și gata. Știți cu cât a cumpărat conserva de roșii în suc propriu? CU UN LEU! Și sunt foarte bune! Credeți că a interesat-o cine le-a produs și de unde au fost aduse? Nu! Știți cât era laptele pe marcă proprie, miercuri, tot acolo? Doi lei și șaizecișicinci de bani. Credeți că a interesat-o ce stocuri și-a făcut Kaufland-ul, anterior sau de unde aduce laptele? Nu. A cumpărat și gata! Și ca ea, milioane și milioane de alți români.

 

Ce legătură au astea cu americanii și cu poezia? Păi, au, că, acolo unde e educație e și performanță, indiferent de domeniu. Și au legătură pentru că nu de geaba îi spunea Ernest Tall, evreul, soției mele, prin 2001: ”Dă-mi Doamne, cât mai mulți proști, ca să câștig cât mai mulți bani!” Și, vă asigură că nu Tall era ăla prost, că nu degeaba venise să facă afaceri în România!

Poveste cu morală despre un boț de unt și o gospodină
Autor: Ilie Stoian  /   vineri, 2 februarie 2018

Hei, dragii moșului, era pe vremuri o țară care se numea Momonia. Iar momonezii trăitori în ea, tare mândri mai erau. Pe toate drumurile se lăudau că lucruri ca ei nimeni nu face, iar când venea vorba despre mâncare, ei credeau că sunt ăi mai cu moț! Tocmai de-aia, trâmbițașii Momoniei strigau din toți rărunchii: ”Oameni buni,...

E rău. E foarte rău!
Autor: Ilie Stoian  /   luni, 29 ianuarie 2018

Ne dăm patrioți, ne batem cu pumnii în piept că iubim România, îi beștelim pe străini că ne fură țara dar adevărul e cu totul și cu totul altul și, iată de ce:   O cercetare sociologică efectuată în toamna trecută de IRES, referitoare la situația economică și socială a țării, și însoțită de un studiu...