Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Despre condimente… alt fel

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Condimentele fac parte nu doar din viaþa noastrã cotidianã; ele sunt ingredientul important atunci când vrem sã conferim unui moment „ultima nuanþã”, în timp ce oaspeþii aºteaptã deja cu evlavie urmãtorul pas. Aproape cã nu existã nicio zi în care degetele noastre sau cerul gurii sã nu vinã în contact cu multitudinea de condimente care ajung în bucãtãria noastrã din cele mai îndepãrtate ºi exotice pãrþi ale lumii.

Ce sunt condimentele? Întrebarea poate pãrea inu tilã – cine nu ºtie ce sunt condimentele! Rãspunsul, totuºi, nu e unul simplu. Apare nevoia unor lãmuriri.

Cã piperul ºi cardamomul sunt condimente, ºtie oricine; ce facem însã de exemplu cu usturoiul, ceapa sau pasta de tomate? ªi unde este limita între condimente ºi conservanþi? Sarea ºi zahãrul pot face parte din ambele categorii.

Existã puncte de intersecþie ºi între condimente, pe de-o parte ºi medicamente ºi droguri, pe de altã parte. A început oare omul sã adauge cuiºoare în mâncare pentru cã astfel mâncarea avea un gust mai bun sau pentru cã unele dintre condimente (ca de exemplu ghimbirul ºi cardamomul) aveau re – putaþia cã dezlãnþuie energiile sexuale?

Sã nu uitãm cã, în multe dintre bãuturi, condimentele sunt prezente: ienupãr în gin, ginger ºi pelin în vinurile de tip vermut, hameiul în bere, anasonul în celebrul absint…

Putem sã ne asumãm riscul de a afirma cã nu existã popor care sã nu fi avut din veacuri cunoºtinþã despre condimente ºi cã ele au fost o componentã a culturii umane în evoluþia ei.

Vã propunem sã devoalãm drumul ºi locul condimentelor în istoria universalã.

Condimentele nu „trãiesc” prea mult timp. Des – coperirile arheologice care au contribuit la istoria condimentelor sunt nesemnificative. Se ºtie însã cã multe popoare din timpurile preistorice aveau grijã sã facã viaþa de dincolo mai plãcutã, punând în morminte vase de lut cu mirodenii. Europenii epocii bronzului ºtiau deja acum 3500 de ani sã-ºi condimenteze berea cu plante aromatice amare, pe care urmaºii urmaºilor le folosesc încã.

De unde veneau condimentele? Nici chiar Biblia ºi niciun alt înscris nu desluºeºte originile negoþului sau legendara þarã Ophir a condimentelor. La anul 950 Î.Hr. negoþul de condimente era deja subiect de tratative între regele Solomon al Israelului ºi regina Saba a Egiptului.

Egiptenii aveau un cult al condimentelor, atât pentru viaþa pãmânteascã, cât ºi pentru cea de dincolo (în tehnica înhumãrii) ºi foloseau kilograme întregi de chimen, anason ºi mãghiran. ªi farmacia acelor vremuri era mai de grabã un depozit de diferite condimente.

Negoþul cu condimente a prosperat ºi a fost un ele – ment de evoluþie în istoria Imperiului Roman ºi a zonei europene. Conform cãrþii de bucate a gastronomul Apicius, se foloseau în mod regulat aproximativ ºaizeci de tipuri de mirodenii, multe dintre ele fiind prezente ºi azi în reþete. La un asemenea amestec de condimente, c a – litatea mãrfii brute avea pe atunci, foarte probabil, un rol destul de nesemnificativ. Romanii sunt cei care au introdus condimentele în Galia ºi Britania, dar ºi la vecinii din nord, germanicii (2,5 tone de piper au fost trecute pe lista de dorinþe a goþilor la anul 410 D.Hr.).

Întunericul Evului Mediu a afectat ºi evoluþia negoþului cu condimente. Arta culinarã a romanilor a fost practic uitatã, iar barbarii neciopliþi rãspândeau deprinderile lor culinare primitive. Hunii îºi pãstrau carnea sub ºa “condimentatã” abundent cu sudoarea de cal; sã fie acesta prima încercare de marinare? Cãpeteniile germanice consumau carne friptã sau fiartã, dar abundent stropitã cu bere; hameiul era la mare cãutare. Pentru multe secole, condimentele Orientului au rãmas o raritate în Vest.

Pânã la mijlocul sec. al XV-lea, condimentele veneau cu caravanele arabe la Constantinopol ºi Alexandria. Negoþul cãtre Genova ºi Veneþia a fãcut din aceste mici oraºe metropole înfloritoare ºi a fãcut posibil enormul avânt cultural din Italia de Nord. Cine ºtie, poate fãrã negoþul de condimente ºi fãrã neguþãtorii bogaþi, am fi rãmas probabil în Evul Mediu?!

Secolul al XV-lea a fost secolul transformãrilor. Turcii ocupã Peninsula Balcanicã, vechile drumuri comerciale devin impracticabile pentru europeni. Statele din Europa de Vest doreau sã controleze ele însele þãrile de origine ale mãtãsii ºi condimentelor. Cãutarea locurilor de origine ºi vânãtoarea condimentelor au fost motorul descoperirilor geografice din sec. al XVI-lea. În istoria comerþului mondial, se considerã cã ziua de 20 mai 1498, când Vasco da Gama a debarcat pe coasta Indiei de Vest, a fost momentul de cotiturã în comerþul cu condimente.

Istoria condimentelor nu înseamnã numai o privire asupra aspectelor geografice, ci ºi a celor sociale ºi economice. ªi ca exemplu, comerþul cu condimente a reuºit sã facã din Grenada, o þarã micã insularã, exportatorul a o treime din producþia mondialã de nucºoarã ºi scorþiºoarã…

Afirmaþia conform cãreia “condimentele au fost un simbol al po ziþiei sociale ºi un element în evoluþia umanitãþii” credem cã este demonstratã.

Azi, principala sarcinã a industriei condimentelor constã în prelucrarea ºi îmbogãþirea produsului brut, cu scopul de a obþine, dintr-o mirodenie netratatã, un produs îmbogãþit; sau dacã vreþi, standardizat de o calitate superioarã, permanent la aceleaºi cote.

Din pãcate însã, modernismul înseamnã chimie. Sã sperãm cã nu este prea aproape momentul în care raþiuni economice sau politice ar putea face ca aromele naturale care au împins omenirea prin istorie sã fie complet înlocuite de cele chimice.

Poate cã s-a nãscut întrebarea: de ce aceste rânduri, în loc de prezentarea unor produse noi, create sã îmbogãþeascã gustul, sã aducã arome inedite în preparate, sã cucereascã piaþa, sã ridice standar – de le de eficienþã în prelucrare. Rãspunsul este în titlu.

Lumea condimentelor este o lume a cãlãtoriilor ºi a cunoaºterii.

A lucra ºi a trãi cu condimentele înseamnã res pect, înseamnã grija de a le pune pe ele în va loare, pentru plãcerea ºi bucuria ta ºi a celor din jur. Aceasta este filozofia echipei ºi este rezultatul unei experienþe ºi tradiþii de peste 85 de ani în prelucrarea condimentelor a firmei Lay Gewurze – Germania, partenerul nostru.

Ne place sã credem cã, odatã cunoscut trecutul, suntem mai bine pregãtiþi pentru prezent ºi mai des – chiºi pentru viitor.

Oana Teodorescu-Borza
Lay Condimente SRL

DuPont Nutrition & Health Creates ”Clean Label Hub” își extinde echipa de cercetare
Autor: Nora Marin  /   joi, 30 august 2018

DuPont Nutrition & Health a anunțat extinderea echipei de cercetare și dezvoltare prin crearea unui "centru de etichetare clean label" cu sediul în Brabrand. Intenționând să își consolideze proiectele de proiecte în domeniul nutriției sănătoase și a ofertelor de texturale ecologice, noi angajați se vor alătura echipei existente,...

Tendințe emergente pe piața lactatelor; aplicații și ingrediente
Autor: Nora Marin  /   joi, 2 august 2018

Lactatele clean label devin din ce în ce mai populare. La rândul lor, ingredientele cu etichetă curată se găsesc în diverse aplicații, oferind căi de a stimula proteinele, pre- și probioticele, vitaminele etc., dar și aromele care au menirea de a reduce zahărul din diferite alimente. Pentru a vedea care sunt tendințele în acest...