Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close
Bauma

Etichetarea de origine a produselor din carne, uriașă problemă

Autor: Ilie Stoianvineri, 22 mai, 2015

Ca și când nu ar fi fost de ajuns, câte necazuri sunt abătute pe capul procesatorilor de carne din România, iată, acum a venit și noua reglementare europeană care vorbește despre etichetarea de origine a produselor alimentare care au carnea ca materie primă. Luată, desigur, pentru a favoriza țările foarte dezvoltate, din punct de vedere al producției zootehnice, noua regulă va afecta foarte grav interesele micilor procesatori și, în special, a celor din România.

 

Implementarea acestui nou regulament a fost primită total diferit, de consumatori, pe de o parte, și de industrie, pe de altă parte. Nu mai puțin adevărat, deși unii europarlamentari români au căutat să apere interesele companiilor din România, s-au găsit destui care, în mod total populist, să voteze în favoarea aplicării generale a noilor norme de etichetare și, prin aceasta, să creeze mari deservicii industriei românești de profil. Iată, însă, ce au declarat special pentru revista Fabrica de Carne, câteva personalități interesate direct, dar și ce spun consumatorii. Doar și din acest declarații, ne putem da seama că lucrurile nu vor fi deloc roz, precum carnea, pentru procesatorii din România.

 

Viorica Dăncilă: Demers necesar, dar cu rezerve

 

Europarlamentarul, Viorica Dăncilă, Vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, susține că etichetarea produselor alimentare nu numai că este necesară, dar contribuie și la ajutarea consumatorului de a face o alegere în cunoștință de cauză.

FDC 31 ETICHETARE1“Primul obiectiv al etichetării alimentelor este acela de a furniza informații coerente și transparente, astfel încât consumatorul să facă o alegere în cunoștință de cauză. Multe companii europene răspund acestei așteptări prin furnizarea de informații privind originea produsului, ca o practică voluntară. Dar, abordarea unei „măsuri care se potrivește tuturor”, impunând  etichetarea obligatorie a originii cărnii utilizate ca ingredient în alimentele procesate, ar avea consecințe negative severe asupra fabricanților de alimente, a fermierilor, retailerilor și consumatorilor, ar crea probleme semnificative în lanțul de aprovizionare, ducând la posibile întreruperi și ineficiențe majore, cu potențial de creștere a prețurilor la consumator și a risipei de alimente”.

Viorica Dăncilă ne-a mai declarat că toate acestea ar putea avea ca rezultat un lanț alimentar european mai puțin competitiv:

“În ceea ce privește consumatorul, trebuie să se identifice o măsura echilibrată, care să asigure informarea acestuia, dar fără creșteri semnificative ale prețurilor produselor din carne sau a creșterii poverii administrative, atât pentru autorități, cât și pentru operatorii din sectorul agro-industrial, care se confruntă deja cu dificultăți financiare datorate crizei economice”, a declarat doamna Dăncilă pentru revista Fabrica de Carne, care consideră că, pentru sustenabilitatea lanțului alimentar este oportună etichetarea voluntară.

 

Sorin Minea: Etichetarea de origine a produselor din carne este imposibilă

 

La fel de tranșant, domnul Sorin Minea, Președinte al federației Romalimenta și proprietar al companiei Angst, a declarat: ”Etichetarea de origine a produselor din carne este imposibilă și va genera costuri de nesuportat pentru orice procesator. Măsura a fost impusă României netarifar, asta, pentru că România a fost în centrul unor scandaluri în care n-a fost vinovată, dar piața vestică susține contrariul, în ciuda oricăror probe de netăgăduit. Deci, s-ar putea ca un  produs etichetat ca având carne produsă în România, să nu fie cumpărat în Vest.

FDC 31 ETICHETARE2 MINEAOricum, imposibilitatea etichetării de origine a produselor este susținută de întreaga Europă. Noi, procesatorii, cumpărăm carnea de la ferme de pe tot continentul. Și, dacă aplicăm noua lege, ar trebui să schimbăm etichetele de fiecare dată, foarte des. Dar nimeni nu a luat în calcul că este foarte posibil ca într-un produs să fie carne din două, trei țări. Ce faci, atunci? Am discutat cu procesatori din UE și toți spun că votul din Parlamentul European a fost dat de europarlamentari care cred că vor fi susținuți în continuare de concetățenii lor. E un vot populist, care face apel la un fals patriotism, pornit de la un calcul eronat. Realitatea este că în toată Europa, carnea este aceeași, toți respectă aceeași legislație, iar, România o respectă, cu siguranță. Ce face diferența, este rețeta după care se face produsul, nu carnea. Însă, iată, revenind la falsul patriotism, un sondaj de opinie efectuat în Marea Britanie a relevat faptul că, absolut toată lumea a spus, ”da, vom cumpăra produse britanice, dacă vor fi etichetate astfel” Dar, când s-a făcut al doilea sondaj, iar oamenii au aflat că produsele vor fi mai scumpe, nimeni nu a mai vrut etichetare de origine. Deci, trageți dumneavoastră concluzia”.

 

Cristian Popa: Legea producătorilor mari

 

Eliberat de constrângerile exprimării diplomatice, domnul Cristian Popa, specialist în etichetare este mult mai tranșant: ”Am strania senzație că unele legi europene se dau în favoarea marilor companii din vestul Europei și constat cu amărăciune că noi, românii, realizăm acest lucru, dar nu facem absolut nimic pentru a contracara această acțiune fățișă. Oare chiar nu realizăm că industria cărnii din România este lovită din toate părțile ? Oare chiar nu putem face nimic noi, asociațiile patronale sau autoritățile?

FDC 31 ETICHETARE CRISTIAN POPASă mă explic: în primul rând avem încă în vigoare o lege românească (Ordinul 1271 din 2006), care pune piedici doar producătorilor de carne din România; nu și germanilor, ungurilor, olandezilor sau bulgarilor, ci doar românilor! Prin urmare, avem un prim dezavantaj concurențial. De ce nu se abrogă HG-ul cu pricina ? Nu știu. Dar știu că, în acest meci e 1-0 pentru vestici, cu gol marcat încă din primul minut al meciului.

Doi la mână, avem traduceri cu greșeli ale legilor europene. Aceste traduceri eronate pun reale probleme producătorilor români. De ce ? Deoarece, de exemplu, s-a tradus complet eronat „sausage” prin „cârnat”, și, în felul acesta, anumiți aditivi pot fi folosiți doar în cârnați! O aberație, deoarece „sausage” nu înseamnă doar „cârnat”; termenul de „sausage” include și: salam, mortadella, parizer, crenvurști, etc. Greii din vest vor putea folosi aditivii respectivi în toate preparatele enumerate mai sus, pe când noi, românii, doar în cârnați ! Așa scrie-n legea tradusă eronat. Este deja 2-0 pentru echipa marilor companii din vest. Dar, să revin la subiectul articolului de față, „țara de origine”.

Regulamentul care stabilește normele de aplicare ale țării de origine la carnea proaspătă refrigerată sau congelată (Regulamentul 1337), a fost publicat în anul 2013 și a intrat în vigoare de la 1 aprilie anul acesta. Buun, ce am făcut noi din 2013 și până acum ? Păi, nu știu. În schimb, știu ce-au făcut cei din vest: au aplicat deja cerințele regulamentului. Pe cei din vest, data de 1 aprilie 2015 i-a prins pregătiți până-n dinți, cu toate problemele gata rezolvate. Cum ne-a prins pe noi data de 1 aprilie? Din nou, nu știu. Să ne imaginăm însă un producător care tranșează și ambalează pulpă de porc. Cum trebuie etichetată pulpa respectivă? Avem mai multe variante, în funcție de materia primă folosită în ziua respectivă: porc din Germania (sau oricare altă țară) sau porc crescut în România; porc german sacrificat în Germania sau porc sacrificat în oricare altă țară, porc de sub sau de peste 6 luni, de sub sau de peste 80 de kg, porc crescut în ultimele 4 luni în România sau crescut în altă parte. O multitudine de posibilități. Prin urmare, pentru aceeași pulpă de porc se vor putea folosi mai multe etichete pe zi, în funcție de țara, vârsta, locul sacrificării și greutatea porcului. Se pune întrebarea: suntem noi în stare să folosim o singură etichetă pe zi, precum vesticii, sau ne consolăm deja cu 3-0, scor de forfait?

În fine, se zice că etichetarea țării de origine la produsele din carne s-a introdus pentru o cât mai bună informare a consumatorilor. Va fi oare consumatorul final mai bine informat? Păi, nu prea; să exemplific: un porc crescut în Germania va putea fi etichetat ca fiind „crescut în România”, cu o condiție: porcul german să-și fi petrecut ultimele 4 luni de viață în România. „Tricky”, nu-i așa? De asemenea, păsările de curte din Polonia, sau oricare altă țară, vor putea fi etichetate drept păsări „crescute în România”; Condiția: păsările de import să fi petrecut ultima lună de viață într-o fermă românească.

În concluzie: dacă etichetarea țării de origine la produsele din carne nu prea ajută consumatorul final, se pune totuși întrebarea: cui ajută această nouă lege ? Recitiți vă rog începutul opiniei mele.”

 

Neinformați, consumatorii cred legea mai mult decât benefică

 

În ciuda argumentelor de mai sus, consumatorii sunt de părere că etichetarea de origine a produselor din carne, dar nu numai, este mai mult decât benefică. Explicația este următoarea: românii au mai multă încredere în mărcile românești și, de ce am spune-o, atunci când îi întrebi, își aduc aminte și de patriotism. Iată ce ne-au răspuns câțiva bucureșteni, în cadrul unui sodaj de opinie în care au avut de răspuns la următoarea întrebare: Considerați că ar trebui să se menționeze pe etichetă țara de origine a cărnii-materie primă din produsul pe care îl cumpărați?

Matei Vornicu, tehnician detar, 54 de ani: ”Dacă s-ar scrie, mare, că produsul e făcut din carne românească, aș cumpăra numai acel produs, sau numai de la firma respectivă, pentru că aș fi mai sigur. Până una, alta, gustul produselor românești, chiar dacă nu mai e ca pe vremuri, tot e mai bun decât al celor din import”.

Emil Codrescu, vatman RATB, 38 de ani: ”Eu cumpăr doar de la firme românești, pe care le știu. Dar, dacă aș fi sigur că în mezeluri sau în pateul de ficat materia primă este românească, ar fi și mai bine. Și pentru economie ar fi mai bine, pentru că, așa, ar fi ajutate firmele noastre, nu cele străine”.

Viorica Morărescu, profesor, 58 de ani: ”Cred că și noi, consumatorii, putem ajuta firmele românești, cumpărând doar ce se produce în țară, nu ce se importă. Trecerea originii cărnii pe etichetă ar fi foarte bună.”

Valeriu Miron, informatician, 42 de ani: ”Nu cred că vor face ei așa ceva, deși ar fi foarte bine ca etichetele să conțină și informația asta. Nu cred, pentru că știu că sunt multe produse alimentare venite din import”.

Cristina Miron, farmacist, 46 de ani: ”Ce ar însemna ca și pe medicamente să fie trecută țara de origine a substanțelor active și adiacente? Nu cred că este posibil așa ceva, dar asta nu înseamnă că, pentru mâncare nu ar fi bine!”

Valentina Paraschiv, oficiant PTTR, 61 de ani: ”Pentru mine ar fi foarte bine dacă aș ști de unde vine mâncarea și carnea din produse. Eu sunt în vârstă și încep să mă îngrijesc cât mai mult de sănăptatea mea, și știu că mâncarea românească este mai bună și mai sănătoasă.”

 

Concluzii neapărat necesare

 

După cum putem băga de seamă, opiniile celor intervievați în fața unui mare hipermarket bucureștean sunt edificatoare: aproape toți doresc etichetarea de origine a cărnii materie primă din produsele din carne. Dar, concomitent, prin răspunsurile date, consumatorii dovedesc o totală lipsă de informare în domeniu. Prima, și cea mai gravă, este aceea că omul de rând nu cunoaște faptul că, în marea lui majoritate, necesarul de produse din carne care se vinde într-un an în magazinele României se asigură din producția internă, importurile având o pondere foarte redusă. Apoi, numai și dacă ar cunoaște particularitățile subliniate de Cristian Popa, publicate mai sus, și tot și-ar schimba punctul de vedere dar, nu neampărat, favorabil procesatorilor.

În aceste condiții, devine mai mult decât clară necesitatea informării publicului larg, pe această temă, dacă, finalmente, noul regulament al Uniunii Europene va fi impus în forma de acum, tuturor statelor membre. Iar informarea trebuie să fie, cum altfel, corectă, completă, dar și abilă. Oamenii trebuie să știe că produsele și preparatele din carne sunt făcute în România, că la fabricarea lor se folosesc cele mai bune ingrediente, că sunt sigure, din punct de vedere alimentar. Iar această informare trebuie să cadă în sarcina asociațiilor profesionale, dar și a fiecărei companii în parte.

Desigur, acest lucru ar presupune costuri suplimentare, o dată în plus, adăugate eventualelor costuri legate de permanenta schimbare a etichetelor. Oricum, din punct de vedere legislativ, la nivel european asistăm la o aberație!

Efectul ambalării MAP asupra produselor din carne și pește
Autor: Mircea Demeter  /   joi, 29 iunie 2017

Ambalarea în atmosferă controlată a devenit larg răspândită, această tehnologie oferind foarte multe avantaje, care încep cu mărirea duratei de viață a produslui la raft, și terminând cu elementul cel mai important, respectarea deplină a siguranței alimentare. Cu toate acestea, tehnologia MAP ridică încă unele probleme de care...

Tetra Pak a cumpărat Johnson Industries International
Autor: Maria Demetriad  /   vineri, 3 martie 2017

La finalul lunii februarie, Tetra Pak a anunțat achiziționarea companiei Johnson Industries International, specializată în proiectarea, dezvoltarea și fabricarea de echipamente și linii tehnologice pentru mozzarella.   Johnson Industries International produce de asemenea o gamă foarte largă de echipamente de tăiere și...