Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Eugen Caminschi: Muzica e o parte naturala a existentei mele

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Numele: Eugen Caminschi
Data si locul nasterii: 16 / 02 / 1968, Ploiesti
Starea civila: Casatorit
Studii: Institutul de Constructii Bucuresti
Hobby: Colectioneaza chitare
Mancaruri favorite: De peste
Profesie: Chitarist in trupa Vama

Eugen Caminschi este chitaristul trupei Vama – o Vama Veche rebranduita, intr-o noua formula, cu melodii vechi si noi. Are colaborari de succes cu Mircea Vintila, cu Alexandru Andries, precum si cu alte nume grele din industria muzicala romaneasca. Sansa de a fi colaborat cu muzicieni si trupe mari i-a dat lui Eugen posibilitatea sa-si puna in valoare talentul creator. Despre el vorbeste putin si masurat, poate pentru ca are un dar care ne lipseste noua celorlalti: poate sa se exprime prin muzica.

FDC: Ce origini are numele Caminschi?

EC: Numele Caminschi e polonez. Caminschi Ignatz, strabunicul meu, de origine catolica, era polonez. Ecaterina Caminschi, bunica mea, tot pe linie paterna a provenit dintr-o familie de armeni, iar bunica din partea mamei, pe care o chema tot Ecaterina, mi-a daruit gena germana, provenind din nordul Bucovinei. Singurul bunic roman din familia mea a fost Mircea Salceanu – tatal mamei mele.

FDC: De ce muzica?

EC: Incepand cu primele lectii de vioara, pe care le-am primit la varsta de 7 ani de la tatal meu, mu­zica a devenit o parte naturala a existentei mele. In urmatorii ani de studiu, la vioara l-am avut profesor pe domnul Dan Petrescu care m-a initiat in muzica clasica pana la varsta de 14 ani. De atunci am schimbat vioara cu alt instrument – chitara – caruia i-am ramas fidel pentru tot restul vietii. Tot ce inseamna muzica rock si blues din punct de vedere instrumental si nu numai, am invatat de la bunul meu prieten George Stanescu, caruia ii datorez tot ce a insemnat cariera mea de chitarist.

FDC: Cand a avut loc debutul in muzica?

EC: In liga profesionista am debutat incepand cu anul1992, alaturi de Sorin Chifiriuc & Electric Red Roosters. La varsta de 24 de ani, recunosc, nu stiam mare lucru despre blues, dar am avut ocazia de a canta in cateva seri de jam-session la clubul You & Me, alaturi de muzicieni valorosi – Mugurel Vrabete, AG Weienberger, Florin Ionescu, Sorin Chifiriuc etc. Acolo, practic m-a cunoscut Sorin, urmand ca, peste 3 luni, sa primesc din partea lui invitatia de a canta in Electric Red Roosters. De la el am invatat multe secrete din aria blues-ului, ceea ce m-a ajutat, 2 ani mai tarziu, sa-mi formez propriul grup – Black Cat – si sa am parte de numeroase colaborari cu oameni de muzica pana-n ziua de azi – AG Wienberger, Blues Cafe, Mircea Vintila, Alexandru Andries, VH 2, Vama, City Blues Band.

FDC: Cum crezi ca ti-a influentat acest «job» modul de viata?

EC: In cel mai frumos mod cu putinta – mi-a aratat intotdeauna partea plina a paharului. Intre 2004 si 2008 am avut parte de multe si grele incercari – este perioada in care mi-am pierdut fratele, respectiv parintii, in conditii tragice – si probabil ca, daca nu exista muzica, ca si mijloc de refulare si de implinire a ceea ce mai ramasese viu in sufletul meu, eram si eu probabil langa ai mei.

FDC: Consideri ca duci o viata sanatoasa? Faci sport?

EC: Prea rar fac miscare. Recunosc sedentarismul ca fiind o slabiciune a mea, una pe care sper sa o domin cat de curand. Totusi, in loc de gimnastica la sala, as prefera inotul – de altfel sportul meu preferat.

FDC: Cum ti-ai caracteriza regimul alimentar?

EC: Cred ca mananc destul de sanatos. Sunt chiar pretentios in alegerea alimentelor si, in plus, tin si posturile de Pasti si de Craciun. Consider carnea, in special de porc, ca fiind cel mai nociv aliment din meniul, din pacate, zilnic al majoritatii romanilor. Cu toate astea si eu, la randul meu, am observat la mine ca in toate celelalte luni in afara de cele din Post, nu trece o zi fara sa consum carne, in fel de fel de combinatii.

FDC: Cand mergi la cumparaturi, cum selectezi produsele? Citesti informatiile de pe etichete?

EC: In general, sunt atent la conservanti atunci cand aleg alimentele si nu cumpar produse ieftine. De asemenea, prefer pietele, unde mai poti gasi produse naturale, fara chimicale, in locul marilor magazine. Chiar incerc sa calc cat mai rar in supermarket-uri.

FDC: Ce produse din carne preferi?

EC: Aleg de obicei peste, pui si vita. Ma feresc de carnea de porc, deoarece o consider nesanatoasa.

FDC: Care este lista cu alimente indispensabile zilnic, ce nu lipsesc niciodata din frigiderul tau?

EC: Am in frigider, in fiecare zi, legume, fructe, lactate si branzeturi.

FDC: Care sunt antipatiile tale alimentare, alimentele pe care nu le-ai tine niciodata in frigider?

EC: Daca ar fi dupa mine, nu as avea in frigider preparate din carne de porc.

FDC: Cum te descurci in bucatarie? Gatesti tu insuti? Ce feluri de mancare iti ies cel mai bine?

EC: Gatesc destul de rar, dar, cand se intampla, o fac cu placere si imi iese destul de bine. De obicei gatesc cand imi vin prietenii in vizita. Majoritatea sunt gurmanzi, si, de cele mai multe ori, ii zapacesc cu fripturi, in special pregatite la cuptor. Cateodata mai fac si pui cu smantana.

FDC: Care este felul tau de mancare preferat?

EC: Imi place puiul cu smantana, in varianta gatita de mine, mai ales.

FDC: Care bucatarie ti se pare mai apetisanta? Dar cea mai sanatoasa?

EC: Cea mai apetisanta bucatarie cred ca este cea mediteraneana. Cea mai sanatoasa o consider pe cea chinezeasca.

FDC: In ce zona a Romaniei crezi ca se mananca cel mai bine?

EC: Probabil ca in Bucovina, desi poate sunt un pic subiectiv avand in vedere originile mele. Totodata nu pot sa nu recunosc ca si in Ardeal si Banat am avut parte de experiente de neuitat.

FDC: Iti plac experientele culinare noi? Tu te consideri un gurmand?

EC: Sunt, cu siguranta, un gurmand. Sunt destul de pofticios si, calatorind foarte mult, am avut parte de foarte multe experiente culinare. N-am fost niciodata un sclifosit si intotdeauna am cautat sa mananc specialitatile zonei in care am fost, chiar si pentru o zi.

FDC: Ai avut vreo experienta culinara neplacuta?

EC: Normal, chiar de mai multe ori. Cand incerci ceva nou, acesta este un risc asumat; dar prefer sa nu comentez aceste experiente pentru ca de obicei le-am avut in locuri publice, multe dintre ele din Romania.

FDC: Preferi sa mananci acasa sau la restaurant? Ai un restaurant favorit?

EC: Mananc atat acasa, cat si la restaurant, din ce in ce mai des, prin natura job-ului meu. Restaurantul meu favorit este Dada.

FDC: Care a fost cea mai reusita vacanta a ta? Te-a incantat vreo specialitate culinara locala?

EC: Cea mai frumoasa vacanta am avut-o anul trecut, in SUA, unde am petrecut trei saptamani. Intr-una dintre zile am ajuns in Boston, unde am mancat o specialitate din stridii absolut grozava. In plus, steak-ul de vita este pur si simplu imbatabil oriunde in Statele Unite.

FDC: Cum arata pentru tine o cina perfecta? Ambient, mancare, companie…

EC: O cina perfecta nu poate avea loc decat in compania celor dragi – familie, prieteni – pentru ca, in general, degeaba ai parte de bunatati daca nu ai cu cine sa le imparti.

Doru Stãnculescu: „Daca plecam noi, se va alege praful!”
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Nu ºtiu de ce, dar cand am plecat spre locuinþa lui Doru Stãnculescu, pentru a-i lua interviul pe care il citiþi mai jos, tot drumul nu am avut in minte decat excepþionalul Cantec intre apele þãrii. Cu siguranþã, a fost ceva premonitoriu, pentru cã, la finalul dialogului nostru, Doru...

Irina Cojar, actrita a Teatrului National Bucuresti: Port pe umeri o uriasa mostenire culturala
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

In atmosfera relaxata a vilei sale de la Mogosoaia, dialogul cu Irina Cojar poarta, inevitabil, semnul marii literaturi, a marii dramaturgii romanesti. Descendenta unei familii care a marcat, in timp, cultura romaneasca, actrita Teatrului National Bucuresti ni se destainuie, facandu-ne sa intelegem ca, fie teatru, fie aliment, totul trebuie sa...