Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Mihai Margineanu: Femeia mea nu trebuie sa fie gospodina

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

La 37 de ani, Mihai Margineanu nu a ezitat sa debuteze in muzica. ªi a reusit cu brio. Astazi, dupa patru ani de cariera muzicala, toata România stie ca femeile „il iubeste”. Noi am vrut sa aflam ce fel de femeie iubeste el…

FDC: Cum este sa devii vedeta la o vârsta peste media celorlalti colegi de breasla?

MM: Este mai bine decât sa fii mediatizat la o vârsta la care de-abia iti ies perii pe fata, pentru ca atunci risti sa devii un idiot absolut si sa nu mai inveti nimic altceva, sa te multumesti doar cu asta, si ai toate sansele sa devii un dobitoc. Atâta timp cât te-ai dezvoltat intelectual – daca te-ai dezvoltat, bineinteles, eu sper ca m-am dezvoltat – nu e niciun fel de problema.

FDC: A fost dificila trecerea de la economist la vedeta a lumii muzicale românesti?

MM: Eu nu simt niciun fel de diferenta pentru ca am foarte multi prieteni, 160,
care sunt actori si cântareti si stiam care este situatia. Mai mult decât atât, ma simt foarte bine acum pentru ca imi zâmbeste lumea pe stada. Eu nu am semne distinctive cum au produsele, vedetele scoase din fabrica – adica o mustacioara intr-un fel, o pleata tunsa altfel, un accesoriu care sa ii faca usor recocnoscibili – si totusi oamenii ma recunosc.

Pentru mine, treaba asta cu muzica a inceput ca un hobby, insa a devenit chiar o meserie. Eu, care ii invidiam pe aceia care au stiut sa isi faca o meserie dintr-un hobby, am ajuns sa ma invidiez pe mine – pozitiv – pentru ca fac exact ceea ce imi place.

FDC: Crezi, deci, ca noul tau statut nu te-a schimbat in niciun fel?

MM: Poate ma imbrac mai ingrijit acum, din punct de vedere al curateniei, pentru ca
mi-e rusine sa ma vada cineva pe strada cine stie cum: „ia uite-l si pe asta, are pantofii murdari, are un tricou jerpelit pe el s.a.”.

FDC: Obiceiurile tale alimentare s-au schimbat odata ce ai devenit persoana publica?

MM: Tot timpul am fost in locuri de cea mai joasa speta, dar si in localuri de cinci stele, fara sa am vreo problema pentru ca merg intr-un loc sau altul. ªi acum e la fel. La un restaurant, conteaza serviciile precum si daca au pâinea proaspata, si daca au cartofii buni. Ar trebui sa se dea o lege in România, cum e in Spania, de exemplu, unde nu ai voie sa faci chiar ce vrei tu la tine in restaurant, trebuie sa urmezi niste reguli. Una dintre ele este ca nu prea gatesc cartofi congelati. La noi, numai restaurantele care se respecta, fie ca sunt sau nu de cinci stele, au mâncarea asta de baza de foarte buna calitate, incepând cu pâinea. O cârciuma care se respecta are pâinea facuta in casa.

FDC: Consideri ca ai un regim alimentar sanatos?

MM: Da, si asta vine din educatie. Pe mine m-a crescut bunica-mea, care gatea in fiecare zi. ªi, daca in momentul in care am terminat liceul, uram mâncarea gatita, acum o apreciez foarte mult. Ma bucur când merg acum intr-un local si gasesc varza calita cu mamaliga, de exemplu. E drept ca nu manânc mamaliga, pentru ca imi face rau, dar o manânc cu pâine.

FDC: Cum se impaca fumatul cu ideea de a trai sanatos?

MM: Eu fumez foarte putin. Þigara pe care am fumat-o la masa era prima pe ziua de astazi. În general, ziua nu fumez deloc. Nu fumez nici macar dimineata, la cafea, pentru ca ma ia somnul. Fumez doar la o vorba cu prietenii.

FDC: Mergi la sala, faci sport?

MM: Nu merg la sala, pentru ca nu am timp, nu pentru ca muncesc eu prea mult, ci pentru ca am o gramada de alte lucruri de facut. Prefer sa stau cu copiii decât sa merg la sala. Ma duc sa schiez când e iarna si ma duc sa inot când e vara; mai merg din când in când la câte un meci de fotbal cu prietenii mei, desi nu stiu sa joc fotbal, sunt antitalent, dar mai alerg pe acolo. Mi se pare pirdere de timp si foarte plictisitor sa tragi de fiarele alea. As prefera sa merg cu cortul pe munte, dar n-am mai fost de vreo 2 ani, pentru ca am doi copii mici si e cam greu sa mergi pe munte, de nebun, sau cu ei sau fara ei.

FDC: Când mergi la cumparaturi, cum selectezi produsele? Citesti informatiile de pe etichete?

MM: ªtiu ca toate au E-uri. Ma amuza foarte tare faptul ca, mai nou, scrie pe multe produse: „fara conservanti” când ele au sare sau zahar; zaharul si sarea sunt conservanti. Unele dintre aceste produse au sare multa, ca sucurile de rosii, iar altele au zahar despre care toata lumea stie ca este o otrava.

FDC: Ce produse din carne preferi?

MM: CLG, adica ceafa la gratar. Îmi place reclama lui Matache Macelarul, m-a spalat pe creier. Sa fii de fier, si sa il vezi pe ala ca da pe la nas cârnatul si saliveaza când vorbeste despre mâncare, ca tot ti se face pofta. Eu am incercat mezeluri de la Matache si chiar mi s-au parut foarte bune, in speta niste sunculite taranesti. ªi imi mai place salamul de Sibiu de la cei de la Salonta. Daca la Sinaia a plecat reteta impreuna cu cel care facea salamul de Sibiu, la Salonta inca se mentine calitatea. Sunt cam conservator aici, nici
n-am mâncat salamuri de Sibiu de la alte firme.

FDC: Te consideri un gurmand?

MM: Da. ªtiu sa apreciez mâncarurile bune. Mi s-a propus chiar sa ma angajez la o gradinita de copii si sa le fac pofta de mâncare la aia mici. Înca ma gândesc la varianta asta.

FDC: Îti plac experientele culinare noi?

MM: As mânca orice, cred. Totusi, pâna acum patru luni de zile, nu mâncasem niciodata fructe de mare pentru ca mi se parea o fita si nu credeam ca o sa pot gusta ceva care sa ma dea pe spate. Atunci am mâncat shrimps. Aia e o mâncare extraordinara. Eram pe malul Mediteranei si mi s-a zis: „trebuie sa iti dau o paella”.
Mi-au dat cu de la ei putere o paella cu acesti shrimps. Mi s-au parut dumnezeiesti. Însa, daca ma duc la un restaurant românesc, decât sa cer shrimps, mai bine cer o tocanita.

FDC: Care bucatarie ti se pare mai apetisanta? Dar cea mai sanatoasa?

MM: Nu cred ca exista bucatarie sanatoasa si bucatarie mai putin sanatoasa. Cred ca fiecare om trebuie sa manânce exact ceea ce ii face bine. De exemplu, daca unii spun ca bucataria arabeasca e sanatoasa se inseala amarnic. Sau ca bucataria chinezeasca e foarte usoara – e grea de te rupe in doua, iti rupe ficatul cu sosurile alea iuti. Am comandat odata vita, iute de nu se putea mânca. Am aruncat ce aveam in gura si m-a usturat cavitatea bucala minute bune. ªi cica cantonezii manânca si mai iute decât mandarinezii. Nu stiu ce inseamna mai iute – benzina…

În general, servesc de la fiecare ce imi place. De la turci, manânc lahmacun. Este ca un fel de pizza, o lipie pe care este tocata carne de berbecut, cu foarte putine condimente. Se ruleaza ca o clatita si se musca din ea. E o mâncare grea, dupa care e obligatoriu sa bei un ceai dintr-ala fierbine, de al lor, ca sa ti se duca grasimea de pe gât. Am mai mâncat de la ei pilaf, cumparat de pe strada. Erau puse alune, pilaful peste, si niste bucati de pui aruncate deasupra. A fost o nebunie.

De la arabi imi place humusul, care iarasi nu e o mâncare tocmai dietetica. Depinde cum iti sta ficatul. Daca ficatul digera metalul, poti sa manânci foarte bine si un Fiat 600, ca nu te tine nimeni.

FDC: Ai avut vreo experienta culinara neplacuta?

MM: De la chinezi nu prea manânc, pentru ca mie bucataria chinezeasca mi se pare un fel de pacaleala. Adica, atunci când eu
mi-am comandat la un restaurant chinezesc „rate trecând râul”, ma asteptam sa vad in farfurie ceva care sa semene a ratuste, care chiar trec un râu, care râu putea sa fie din ceva. De fapt, era o clisa pe care nici nu am putut sa o manânc, pentru ca nu mi-a placut; dupa ce am iesit de acolo, miroseam foarte tare a o chestie, ca si cum as fi intrat la o fabrica de Knorr. Le-am spus „la revedere, ba nu, ma scuzati, adio”. Eu n-o sa mai calc pe acolo niciodata in viata mea. Cum sa manânci pui in trei culori? Ce e aia? Oricum puiul este o mâncare infecta. Mai bine manânc carne de porc. Puii de avicola sunt hraniti cu pesticide si au gust de orice altceva decât pui. O gaina de la tara are gust de carne de pui; dar puiul din supermarket poate sa aiba si gust de gust de vita.

În ceea ce ii priveste pe francezi, am fost la Paris si am mâncat in restaurantele lor. Înteleg franceza, dar sa o citesc si sa o pricep in acelasi timp e mai greu. Asa ca faceam ala-bala pe meniurile lor si alegeam ce pica. Am mâncat niste porcarii infioratoare. Nu poti sa imi dai salata netaiata, sa mi-o arunci intr-un bol si sa ma chinui eu ca animalul sa tai foile alea ca nu mai manânc si plec de acolo. În cea de-a doua seara la Paris, am fost la un restaurant italienesc. M-am simtit ca acasa pentru ca patronul statea in mijlocul localului si urla la ceilalti felurile; asa dadea comenzile la bucatarie. Îmi place foarte mult la italieni – pentru ca sunt mai lipsiti de fite si sunt innebunit dupa pizza.

FDC: Care a fost cea mai reusita vacanta a ta?

MM: Am fost in Spania de doua ori anul asta, de la granita cu Franta, pâna jos, la Gibraltar. Din douazeci in douazeci de kilometri, este câte un orasel, o statiune. Am facut, la un moment dat, doua pene in acelasi timp pe autostrada lor, am calcat cu masina pe un plastic. Ne-a luat o masina de tractat si ne-a lasat in cel mai apropiat oras. Norocul nostru ca am facut pana. Era un orasel incredibil de frumos, de care n-a auzit nimeni. Se numeste Salou. A fost superb; au o gramada de lucruri de vazut si obiceiuri misto. Parcul de distractii este extraordinar. Acolo am mâncat si cel mai bun peste. A venit ospatarul si l-a dezosat in fata mea. Iar vinurile sunt incredibile. În România, gasesti Jidvei, dintr-ala care iti rupe capul, si Murfatlar, la fel de rau. Daca vrei sa bei un vin mai bun, deja ai sarit din carti, costa peste 30 de euro.

FDC: Ce alimente nu ai tine niciodata in frigiderul tau?

MM: Nu pot sa manânc caracatita, pentru ca ma gândesc la Nautilus si la Jules Verne. De asemenea, nu pot sa inghit conopida fiarta, pe care o manânca toata lumea. Mi se face rau fizic de la ea, la modul ca regurgitez in secunda doi, fara sa am vreo problema de sanatate.

FDC: Care este felul tau de mincare preferat?

MM: Ca tot românul, manânc sarmale de rup. Îmi plac cel mai mult alea de la Hanul Ancutei. Cine o sa mearga la acest restaurant, undeva intre Roman si Suceava, o sa vada ca acela este cel mai adevarat han românesc, care inca se tine pe picioare, cu toate obiceiurile noastre culinare. De fiecare data când trec pe acolo, imi iau pârjoale la pachet. Miroase ingrozitor de tare a chiftele in masina, dar merita. E drept ca eu manânc cam orice, daca e bun si daca e gatit – insa sa nu fie foarte complicat, ca atunci nu mai e mâncare.

FDC: În ce zona a României crezi ca se manânca cel mai bine?

MM: Peste tot: de la moldoveni, imi plac placintele cu varza – despre ele n-ai voie sa vorbesti pâna când nu manânci. Ciorba de vacuta nu face nimeni ca ardelenii – iarasi nu se face ciorba de fasole cu tarhon decât in Ardeal si manânci dintr-aia pâna cazi in farfurie. Oltenii au si ei muraturile – cele mai bune; de la ei nu pot mânca in schimb ciorba de varza sau mâncarea de gutui.

FDC: Tu gatesti?

MM: Mai rar, pentru ca sunt puturos si n-am talent. Daca as avea talent, as gati, insa asa nu prea ma trage ata.

FDC: Ai un resturant favorit?

MM: În Bucuresti, manânc des la Caru cu Bere si Taverna Sârbului. Nu mai manânc, in niciun caz, la restaurantele japoneze, care m-au lichidat de bani. Asami, 10 oameni, 25 de milioane (lei vechi, n.r.), mi se pare cam mult. Un prieten a luat nota de plata sa i-o arate lui maica-sa, si apoi si-a pus-o pe blog.

FDC: Cum ar trebui sa fie si sa gateasca o femeie ca sa iti demonstreze ca te iubeste?

MM: Depinde ce intelege fiecare barbat despre femei. Femeia mea nu trebuie sa fie gospodina. Daca e ea gospodina, de la mama ei, sa fie sanatoasa, dar asta nu o sa fie niciodata un criteriu de selectionare pentru mine. Eu vreau sa am, alaturi de mine, un prieten si un partener, nu o gospodina. Daca e nevoie, imi angajez una, e mai simplu. Nu stiu daca ar trebui sa ma gândesc la femeia mea ca la un bucatar. Pentru asta exista restaurante. Toata lumea trebuie sa manânce, toata lumea trebuie sa câstige bani. Nu manânci numai acasa la tine, sa platesti cât mai putin. Mai dai si la altii, ca sa iti mearga bine.

FDC: Cum arata pentru tine o cina perfecta?

MM: Ar trebui sa aiba câte putin din toate. De exemplu, acum am mâncat varza calita, dar inainte, imi cumparasem de la magazin doua kilograme de struguri. Pâna sa imi vina mâncarea, am mâncat jumatate din ei. Nu pot sa ii termin ca m-am umflat cu ceaiul de dupa-masa. Îmi plac combinatiile. Daca s-ar putea ca cina sa aiba mai putina carne, ar fi bine. De baut, nu prea beau decât daca sunt intr-un loc sigur si pot sa merg acasa fara masina. În general, mâncarea buna iti da o stare buna. Daca manânci prost, te simti ingrozitor. Când manânc la fast food, ma simt ca si cum as fi inghitit bile de pingpong.

Doru Stãnculescu: „Daca plecam noi, se va alege praful!”
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Nu ºtiu de ce, dar cand am plecat spre locuinþa lui Doru Stãnculescu, pentru a-i lua interviul pe care il citiþi mai jos, tot drumul nu am avut in minte decat excepþionalul Cantec intre apele þãrii. Cu siguranþã, a fost ceva premonitoriu, pentru cã, la finalul dialogului nostru, Doru...

Irina Cojar, actrita a Teatrului National Bucuresti: Port pe umeri o uriasa mostenire culturala
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

In atmosfera relaxata a vilei sale de la Mogosoaia, dialogul cu Irina Cojar poarta, inevitabil, semnul marii literaturi, a marii dramaturgii romanesti. Descendenta unei familii care a marcat, in timp, cultura romaneasca, actrita Teatrului National Bucuresti ni se destainuie, facandu-ne sa intelegem ca, fie teatru, fie aliment, totul trebuie sa...