Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close

Mos craciun vine din persia antica

Autor: Meat MIlkmiercuri, 30 ianuarie, 2013

Ne continuam periplul prin istoria agriculturii si alimentatiei popoarelor. De aceasta data, vom poposi in Persia Antica. Ghid ne va fi, la fel ca in editiile trecute, monumentala Istorie a Culturii si Civilizatiei a academicianului Ovidiu Drimba.

Democratizarea prin agricultura

Luand ca moment de referinta anul 550 i.Hr., potrivit izvoarelor istorice, bazele economiei Imperiului Persan o constituia agricultura. Marea proprietate agrara era lucrata de taranii legati de pamant si, in mai mica masura, de sclavii si prizonierii de razboi. Dar si mica proprietate agricola s-a pastrat, mai ales in provincia Fars. Se cultivau, cu precadere, orzul si graul, maslinul si vita de vie, iar apicultura era practicata intens. In timpul dinastiei ahemenizilor, s-au realizat primele sisteme de irigatii din istorie, inclusiv prin construirea de sisteme de canalizare subterane.

In acest fel, agricultura s-a dezvoltat in mod spectaculos, in randul culturilor agricole fiind introdusi bumbacul, lamaiul, curmalul, smochinul si pepenele galben, piersicul si caisul. Totodata, s-a dezvoltat si tehnica agrara: au inceput sa se practice trei asolamente anuale de cultura si s-au dezvoltat metodele de irigare, dar si metodele de cultivare a plantelor. Marile proprietati, care apartineau regelui, templelor si nobililor, au fost fractionate spre a fi distribuite oraselor si coloniilor militare. Astfel, taranii legati de pamant au devenit arendasi, controland intreaga agricultura, dar si comertul. In acest fel, se poate spune ca, prin transformarile de statut, agricultura a contribuit la descentralizarea si democratizarea imperiului antic persan.

In domeniul zootehniei, persanii cresteau vaci, capre, oi, dar si animale de povara precum caii, asinii si catarii. Importat din India, viermele de matase a inceput sa fie crescut, dezvoltandu-se astfel mestesugul matasurilor. In toata perioada Persiei Antice, situatia taranilor nu a fost niciodata deteriorata. Ei produceau tot ce era necesar, in cadrul unei economii inchise, asigurand atat propriul consum, cat si pe cel al regelui, al statului sau al nobilului, fiind impozitati in natura.

De la frugal, la ospat

Alimentatia persilor era frugala. Pentru marea multime, mancarea de baza era painea nedospita, de obicei, din faina de orz sau mamaliga de mei. Era consumat laptele acru. Ceapa avea un loc important in alimentatie, alaturi de celelalte zarzavaturi.
In masura necesitatilor, graul era importat din Grecia Antica, iar vinul, din Siria. Cei privilegiati importau apa din tinutul Elam, zona recunoscuta in antichitate pentru puritatea apei din subsolul sau.
Consumul carnii si al vinului erau permise, din motive religioase, doar de sarbatori. Dar, in mod curent, se bea bere.
Dulciurile erau foarte apreciate. Aidoma dacilor, mierea era omniprezenta in alimentatia persilor, ei apreciind in mod deosebit si fructele uscate sau confiate in miere.

Aristocratii si bogatasii erau renumiti pentru eleganta lor ostentativa, ostentatie care se regasea si in alimentatia in care se foloseau numeroase mirodenii. Sarbatoarea religioasa a zeului soarelui, Mithra, era si sarbatoarea Anului Nou, moment in care, in intregul imperiu, se organizau ospete. Cu aceasta ocazie, persanii isi faceau daruri. Dupa practicarea sacrificiilor rituale, se organizau mese uriase, satrapii si copiii primind cele mai multe daruri. Se considera ca aceasta sarbatoare reprezinta germenele obiceiului importat mai apoi de triburile germanice si extins pe intregul glob pamantesc, acela de a face cadouri in preajma Anului Nou, actualul Mos Craciun avandu-si, asadar, radacini persane.

Tot de cultul lui Mithra este legat si germenele uneia dintre tainele crestine, cristalizata mai tarziu in Cina cea de taina, in fapt, ritualul despartirii de maestru. Cultul lui Mithra includea botezul, sacrificiul taurului, care simboliza creatia lumii, pranzul sacru al despartirii de maestru la care se manca doar paine si se bea vin rosu

Persia Antica, exportator de tehnologie agro-zootehnica

Influenta imperiului persan asupra agriculturii lumii antice a fost covarsitoare. Cum aminteam mai sus, obiceiul de a darui provine de la persi. Primii care au preluat acest obicei au fost gotii si germanicii care traiau la acea vreme in spatiul dintre Nordul Marii Negre si Marea Caspica, migand ulterior spre Europa.

Dar din Imperiul Persan au fost preluate tehnologii in domeniile agriculturii, horticulturii, viticulturii si al zootehniei. Persii au dus orezul in Mesopotamia, susanul in Egipt, lucerna in Grecia, iar in Europa, zarzavaturi, flori, dar si pasarile de curte precum gaina, paunul si porumbelul, care au intrat imediat in alimentatia europenilor.

Agricultura Franței la sfârșitul secolului XIX
Autor: Maria Demetriad  /   vineri, 29 iunie 2018

La finalul secolului XIX, dezvoltarea economică globală a Franței se afla în spatele Angliei, se arată în lucrarea ”Agriculture and economic development in France 1870-1939”-Oxford History Institute, din care vă prezentăm câteva extrase.   De la prosperitate…   În 1870, situația agriculturii franceze părea...

Arabii Evului Mediu timpuriu, primii intelectuali ai agriculturii
Autor: Ilie Stoian  /   sâmbătă, 11 octombrie 2014

În secolul VII dChr., un popor de nomazi aproape necunoscut, din Peninsula Arabiei, își face intrarea pe scena istoriei universale, impulsionat de noua lui religie, Islamul. În mod spectaculos, în numai zece ani, ocupă Iranul, Mesopotamia, Irak-ul și Siria, Palestina și Egiptul, Sicilia, Africa Septentrională și Peninsula Iberică! Pe...