Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Organizarea și exploatarea unei ferme de rațe

Autor: Aura Alexa Ioanmiercuri, 18 iunie, 2014

(Autor: Aura Alexa Ioan) Deşi în România sunt puţini fermieri care s-au gândit să investească într-o fermă de raţe, preferând fermele de pui sau curcani, se pare că gurmanzii sunt cei care dau tonul acestei schimbări a preferinţelor culinare, creând o nouă oportunitate de afacere pentru fermieri. În România, creşterea ratelor poate fi cu atât mai rentabilă cu cât costurile sunt mai mici. Crescătoriile mici sunt cele mai profitabile datorită faptului că mâna de lucru costă foarte puţin. Un ghid, în acest sens, ne oferă Moderfarm.com

The organization and operation of a ducks’ farm

While in Romania are few farmers who were going to invest into a duck farm, preferring poultry or turkey farms, it seems gourmands are the ones who set the tone of this change in food preferences, creating a new business opportunity for farmers. In Romania, growing ducks may be more cost effective with lower costs. Small farms are the most profitable because labor costs very little. A guide for starting a ducks’ farm on the website www.moderfarm.com.

 

Avantajele unei ferme de raţe

În primul rând, concurenţa este foarte mică. Pe piaţă nu există constant carne de raţă iar posibilitatea de dezvoltare este foarte rapidă. Profitul poate fi ridicat, întrucât ficatul, penele şi puful de raţă sunt la mare căutare şi se vând la un preţ foarte bun; derularea rapidă (ratele se dezvoltă repede şi au o viaţă comercială de durată); foarte multe posibilităţi de valorificare (carnea, ficatul, ouăle, bobocii, penele şi puful); investiţia iniţială este redusă; nu necesită amenajări deosebite (sunt rezistente la frig şi la boli), creşterea lor nu va solicita prea mult timp (pot fi lăsate singure pe păşune) şi consumă puţine concentrate. De asemenea, se adaptează excelent la clima din România.

Însă, o fermă de raţe la nivel de performanţă ar trebui să conţină următoarele: staţie de reproducere, incubatoare, fermă de îngrăşat, abatoare cu camera frigorifică, agregat electric de rezervă, parc de maşini şi sector de salubrizare. Dacă toate acestea există, ferma poate deveni, pe lângă un producător de ouă şi carne, şi un producător de pene şi puf pentru perne şi plapume.

Rasele de raţe pentru carne şi pene sunt: PEKIN, PEKIN JUMBO, ROUEN, BLUE SUEDEZĂ.

UE acordă fonduri nerambursabile pentru fermele de raţe

 

Carne, ficat, ouă, pene şi puf  înseamnă bani, întrucât de la raţă se valorifică totul. 1kg de ficat gras costă cât cel puţin 10 Kg de carne de pasăre. Penajul este şi el valoros, iar raţele şi gâştele se pot jumuli de 2-3 ori pe an, în urma fiecărei jumuliri rezultând 80-120 g de puf şi fulgi/pasăre.

 

Dacă optaţi pentru o mică fermă, investiţia iniţială este modestă. Raţele şi gâştele nu sunt pretenţioase şi sunt mai rezistente la frig decât alte păsări, de aceea amenajarea spaţiului este ieftină. Au imunitate la o serie de boli ce afectează alte păsări. Practic, această afacere poate fi începută cu doar 600 de euro.

 

Pentru a înfiinţa o fermă de dimensiuni mai mari, deşi investiţia iniţială poate părea semnificativă, este important faptul că se poate acoperi în proporţie de până la 80 % din fonduri nerambursabile acordate de Uniunea Europeană. Pentru un efectiv de 500 de capete, investiţia iniţială se ridică la 9.000 de euro, incluzând construcţia halei modulare care să permită dezvoltarea afacerii pe viitor până la o capacitate de 10.000 de capete, cât şi un incubator cu o capacitate de 6.000 de ouă, opţional, care reprezintă cheia afacerii.  Este important de ştiut că această afacere beneficiază şi de subvenţii în agricultură, acordate de statul român.

Un real avantaj al acestei afaceri îl reprezintă posibilitatea abordării gradate a activităţii, plecând de la o fază experimentală de 20-50 de raţe, care acoperă nevoile familiale, trecând printr-o fază intermediară (ca activitate auxiliară) cu 100-150 de raţe, înainte de un nivel industrial de peste 10.000 de păsări. Astfel, capitalul iniţial poate varia între 1000 de lei (în cazul în care există deja spaţiul necesar) şi 15.000 de euro pentru o fermă cu peste 10.000 de păsări.

Fermierii americani, luaţi prin surprindere de cererea mare de ouă de raţă!

 

Exemplul lui Hilary Brooks este extrem de sugestiv: ea nu a crezut niciodată că ar putea face o afacere din ouă de rață. De când a deschis ferma Fork Creek din Carolina de Nord, ea a plănuit să vândă carne de rață și, pe lângă aceasta, să păstreze ouăle pentru propriul consum. Până când, într-o zi, Hilary Brooks a primit o comandă de ouă de la posesorul unui magazin alimentar, specializat pe produse naturale. De atunci, ea şi-a lansat marea afacere: ouăle de raţă! „În fiecare lună, vânzările se dublau, încât am ajuns să fiu în criză de ouă!”, spunea Brooks. „Am fost nevoită să încetez să mai spun oamenilor despre asta, pentru că nu mai aveam ce să le vând!”.

 

Hilary Brooks avut până şi un distribuitor de magazine alimentare din Asia care s-a oferit să cumpere peste 1000 de ouă de raţă pe săptămână, suma ce depăşea cu mult cele 150-175 de ouă pe care le putea oferi săptămânal de la cele 25 de păsări pe care le avea.

 

John Metzer, care deţine un incubator mare de păsări de apă în California, afirmă: consumul de ouă de rață din SUA a crescut de-a lungul ultimilor 30 de ani și într-adevăr a cunoscut un mare succes în ultimii 3-4 ani. El vede două tendințe principale în afacerea cu rate: o creștere accentuată, atât în rândul ouălor de rață, cât şi în rândul micilor fermieri pasionaţi de creșterea rațelor pe pășune și vânzarea de carne și ouă la nivel local.

Cererea în continuă creștere pentru ouăle de rață a luat mulți fermieri prin surprindere. Odată ce producătorii de ouă de raţă au făcut un efort pentru a-şi dezvolta piaţa, aceştia nu au întâmpinat nici o dificultate în a-şi găsi clienţii. „Cei care au cât de cât cunoştinţe despre alimentaţie, tind să consume ouă de raţă”, spunea Badger.

 

Profilul consumatorului care ştie ce vrea şi face diferenţa

 

Interesant de văzut este şi profilul consumatorului de ouă de raţă.  Există trei mari categorii de clienţi: prima categorie este formată din bucătari şi gurmanzi. Ouăle de raţă sunt ceva mai mari decât ouăle de găină, iar gălbenuşul este de două ori mai mare, acesta oferindu-i oului de raţă un aport mai mare de grăsimi, deci un gust mai bogat. Joshua McFadden, bucătarul unui restaurant din Oregon descrie oul de rață ca un „ou de găină mai intens.” El folosește ouăle în cea mai mare parte la paste, maioneză sau pur și simplu oul fiert şi tăiat bucatele peste salata.

În al doilea rând, mulți sunt atrași de ouăle de rață din motive nutriționale. Cei mai mulţi oameni care sunt alergici la ouă de găină pot mânca ouă de rață, cărora le lipseşte proteina la care mulţi sunt alergici. Ouăle de rață sunt, de asemenea, mult mai bogate în substanţe nutritive decât ouăle de găină.

În al treilea rând, mulți fermieri au început, de fapt, afacerea cu rațe din cauza necesităților nutriționale personale, iar apoi au constatat cu stupoare că există o cerere mare pentru produsele de rață. Brooks de la ferma Fork Creek este alergic la carnea de pui și aşa a început să crească rate.

 

În cele din urmă, există o piață puternică a ouălor de rață, în comunitățile asiatice. Richard Chang, de la Grand Asia, Carolina de Nord explică faptul că majoritatea clienților magazinului nu consideră că ouăle de rață le pot înlocui pe cele de găină şi invers: „Ei aleg ce tip de ou să folosească în funcţie de reţeta pe care o prepară”. Grand Asia a avut tot timpul provizii cu ouă de rață, dar Chang spune că în ultimul timp e mai dificil. „Cererea este mai mare decât oferta”, spunea el.

Cherry Valley este cea mai mare fermă de raţe din lume, aflată în Anglia şi livrează boboci pe toate continentele. Acesteia îi urmează ferma Grimand Freres din Franţa, un francez consumând anual circa 2 kg/cap de locuitor de carne de raţă.  Marile ferme din vest merg pe o combinaţie de fermă de gâşte cu cea de raţe. În Franţa, spre exemplu, există peste 1000 de ferme de gâşte şi raţe, fiecare producând peste 5000 de capete anual.

Înființarea și exloatarea unei ferme de calcani
Autor: Meat MIlk  /   sâmbătă, 11 octombrie 2014

Peşte plat, calcanul îşi petrece cea mai mare parte a timpului pe fundul mării, îngropat jumătate în nisip, de unde îşi extrage hrana. Acest lucru impune o constrângere majoră pentru creşterea sa, deoarece adăpostul trebuie să fie dotat obligatoriu cu un fund dur şi plat, acoperit cu nisip. Prin urmare, nu pot fi utilizate cuşti...

Creşterea struţilor
Autor: Meat MIlk  /   luni, 7 octombrie 2013

Cu mai bine de 150 de ani în urmă, creşterea struţilor s-a făcut extensiv, însă datorită caracterului economic căpătat de această ramură personalizată avicolă, creşterea se realizează intensiv, în ferme specializate, urmărindu-se atingerea unei greutăţi accesibile tăierii exemplarelor, într-o perioadă cât mai scurtă de la...