Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Pretul, un criteriu de achizitie din ce in ce mai important pe timp de criza

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Conform ultimelor date disponibile ale Eurostat, carnea reprezenta, in Uniunea Europeana, la nivelul anului 2005, 9,23% din vanzarile en gros ale sectorului alimentar, al bauturilor si tigarilor (71,7 miliarde de euro cifra de afaceri din 776,8 miliarde de euro pentru intreg sectorul alimentar al bauturilor si tigarilor) si 23,95% din vanzarile en detail (30,4 miliarde de euro cifra de afaceri din 126,9 miliarde de euro).

In Romania, chiar daca pe segmentul en gros ponderea este aproximativ asemanatoare, 8,93% (1 miliard de euro cifra de afaceri din 11,2 miliarde de euro), pe segmentul en detail, aceasta se mo­difica semnificativ, ajungand la o valoare de 33,3%, ceea ce indica faptul ca, in cazul nostru, carnea reprezinta un aliment important, la al carui consum renuntam destul de greu, chiar si atunci cand ve­niturile noastre sunt reduse. Concluzia aceasta este confirmata, de altfel, si de alte date ale Eurostat, care plaseaza Romania pe primul loc in UE in ceea ce priveste ponderea pe care o detin cheltuielile facute cu achizitionarea carnii si a preparatelor din carne in totalul cheltuielilor unei gospodarii: 9,1%, fata de doar 3,6% cat este media pentru UE-27.
E drept ca acest rezultat semnifica si faptul ca veniturile noastre si, in consecinta, si cheltuielile pentru consum sunt mai mici decat cele din Uniunea Europeana, dar nu trebuie sa uitam nici faptul ca si preturile din Romania, la alimente, sunt in general mai mici. La nivelul anului 2006, pretul carnii si al preparatelor din carne comercializate la noi se situau la 60,3% din pretul mediu inregistrat la nivelul UE. Ar trebui remarcat insa si faptul ca, fata de zona in care ne aflam, acest pret este unul destul de ridicat, in tari precum Polonia, Slovacia, Cehia, Bulgaria, Macedonia, Letonia, Lituania, respectivul pret fiind unul mai mic decat cel din Romania (intre 47,7% si 60% din media UE). La nivelul anului 2008, consumul mediu de carne, in Romania, se situa la circa 62 kg pe cap de locuitor, fata de aproape 90 kg in UE-15. Din acesta, mai mult de jumatate (circa 38 kg pe locuitor) este reprezentat de carnea proaspata.

Pe sortimente, in Romania, este preferata carnea de porc (la fel ca in UE), care are o pondere de circa 48% in consumul total de carne al unui roman, cu o cantitate de circa 30 kg pe an pe locuitor. Comparativ, in Uniunea Europeana (UE-27), consumul mediu de carne de porc pe locuitor este de circa 42,5 kg, urmand ca, pana in 2014, acesta sa se majoreze (conform prognozelor Comisiei Europene) pana la 43,4 kg/locuitor.

Pe locul doi in preferintele romanilor, se situeaza carnea de pasare cu un consum mediu anual de circa 20,5 kg pe locuitor (33% din consumul total de carne), urmata de carnea de vita, cu un consum mediu de doar 9 kg pe locuitor (consumul local a scazut si se pare ca va scadea in continuare, pe fondul diminuarii efectivelor de bovine la nivel national). In UE, consumul de carne de pasare este de 23,3 kg pe locuitor, urmand a se majora pana in 2014, conform aceleiasi prognoze a Comisiei Europene, pana la 24,5 kg pe locuitor. La carnea de vita consumul mediu pentru UE-27 este de 17,5 kg pe locuitor.
Singurul domeniu unde ne situam foarte aproape de media consumului din Uniunea Europeana este carnea de oaie (2,5 kg pe locuitor, fata de cel european, de 2,7 kg pe locuitor).

Discounterii castiga teren, in defavoarea supermarketurilor
Criza, care in Romania a inceput sa se manifeste in ultima parte a anului 2008, a afectat si obiceiurile de consum in ceea ce priveste consumul de carne. Astfel, conform unui studiu al Institutului Roman de Evaluare si Strategie, realizat la inceputul lunii ianuarie 2010, printre produsele la al caror consum romanii au renuntat cel mai mult in 2009 (locul 3 intr-un top al renuntarilor alaturi de bauturile alcoolice si apa plata) se afla si carnea de vita (36% dintre respondenti). Tot acelasi studiu ne arata ca 24% dintre cei chestionati nu au consumat deloc in 2009 carne de porc, iar 10% carne de pui. 15% dintre respondenti au ales sa consume mai putina carne de porc, iar 10% dintre acestia au ales sa consume mai multa carne de pui. Practic, in recesiune, romanii s-au orientat spre sortimentele de carne cu preturi mai mici, optand intr-o mai mare masura pentru carnea de pui in locul celei de vita sau porc.

 In Romania, productia carnii de porc este mult sub cererea industriei procesatoare, asigurand doar 30% din necesar, astfel ca nu exista alta optiune decat recurgerea la surse externe. Din aceasta anomalie au beneficiat producatorii interni, care au putut afisa preturi europene, la calitati, uneori, inferioare. Unicul avantaj al carnii indigene este prospetimea, avantaj ce poate fi suplinit prin achizitia din tari vecine (Ungaria), sustin procesatorii.

 Piata carnii de oaie este putin diferita, din cauza exporturilor de animale vii catre tarile arabe. Produsele procesate din carne de oaie au un caracter sezonier (perioada de Paste si toamna). Crescatorii de oi nu pot oferi procesatorilor doar partile cerute de consumator (cotlete, pulpa), astfel ca acestia apeleaza la marii producatori din Australia si Noua Zeelanda.

De asemenea, atentia acordata preturilor si frecventa de vizitare a magazinelor tip discount a crescut, dupa cum o arata un studiu din 2009 al companiei de cercetare Nielsen. Promotiile si preturile mici recastiga pozitii superioare in influentarea loialitatii consumatorilor fata de magazin. Astfel, promotiile trec de pe locul 5, pe 4, iar preturile mici, de pe locul 14, pe 6, se arata in studiul mentionat.

„In recesiune, consumatorii nu renunta la produsele de stricta necesitate, alimentare si nealimentare, ci isi prioritizeaza cheltuielile prin reducerea sumelor alocate pentru haine, produse de folosinta indelungata, distractii, vacante, ben­zina, utilitati, alcool sau fumat”, afirma Bogdana Baltasiu, client sales & service manager, Nielsen, intr-o declaratie acordata revistei Piata. „La nivel declarativ, acestia vor cumpara doar produse de stricta necesitate (49%), vor cumpara aceleasi produse, dar vor reduce cantitatile (41%), vor cauta intr-o masura mai mare promotiile (35%) si marcile proprii, mai ieftine (25%), sau vor reduce cheltuielile care nu sunt absolut necesare”, adauga Bogdana Baltasiu.

La aceleasi concluzii ajunge si un studiu realizat in ianuarie 2010 de institutul de cercetare de piata GfK Romania, care indica faptul ca, in 2009, comparativ cu 2008, magazinele cu preturi reduse (discounterii) au castigat teren in preferintele consumatorilor, in defavoarea supermarketurilor.

“Hipermarketul a continuat sa fie principalul tip de magazin in care romanii din mediul urban si-au facut cumparaturile anul trecut, 46% dintre acestia aratand preferinta pentru acest format. Totusi, in comparatie cu anul 2008, au aparut cateva schimbari in randul populatiei in ceea ce priveste tipul de magazin in care aceasta cheltuie cei mai multi bani. Fata de 2008, au castigat teren si magazinele de tip discount – daca in 2008, 17% din respondenti aveau ca magazin principal un discounter, numarul lor a crescut la 22% in 2009. In paralel, ponderea supermarketurilor ca magazine principale a scazut de la 18% la 12%, in vreme ce magazinele traditionale au ramas la acelasi nivel cu anul precedent, cu aproximativ 17% din mentiunilor celor chestionati.

Daca ne referim la frecventa de cumparare, aceasta se situeaza pe un trend descendent in toate tipurile de magazin – cu exceptia discounterilor – in timp ce sumele cheltuite au ramas relativ aceleasi, ceea ce inseamna ca romanii nu cheltuie neaparat mai putin comparativ cu 2008, dar se duc mai rar la cumparaturi.”, se arata in res­pectivul studiu.

Marcile proprii nu au o imagine clara in mintea consumatorilor
Multi dintre cei ches­tionati spun ca stiu inainte de a intra in magazin ce vor sa achizitioneze. De asemenea, ei prefera sa mearga o singura data la cumparaturi pentru a lua tot ceea ce au nevoie. Foarte putini spun ca merg la shopping pentru a tine pasul cu moda sau pentru a se rasfata apeland la produse speciale.

Cumparatorilor din mediul urban le place ca personalul din magazin sa le dea atentie si sa incerce sa ii serveasca cat mai bine, releva studiul GFK. In alegerea unui magazin, criteriile cele mai importante sunt calitatea si prospetimea produselor. Alte criterii care ii intereseaza sunt: curatenia din ma­gazin si din imprejurimi, afisarea vizibila si corecta a preturilor sau raportul bun calitate – pret. Printre lucrurile care conteaza cel mai putin in alegerea magazinului preferat se numara existenta serviciilor aditionale (loc de joaca pentru copii, impachetare, pungi gratuite).

In schimb, marcile proprii ale magazinelor, desi sunt mai ieftine, nu si-au format inca o imagine clara in mintea consumatorilor romani. Ele pierd, de obicei competitia cu marcile consacrate ale producatorilor, majoritatea respondentilor considerand ca, acestea din urma le ofera un raport calitate-pret mai bun. Pe de alta parte, la fel de multi respondenti recunosc faptul ca nu stiu suficiente lucruri despre marcile proprii, pentru a incepe sa le cumpere, in locul celor cu care s-au obisnuit. Conform studiului GFK, “in 2009, peste jumatate dintre locuitorii din mediul urban au cumparat produse apartinand marcilor private, categoriile preferate fiind dulciurile si mezelurile. Dintre acestia insa, doar 12% le achizitioneaza regulat. Exista, pe de alta parte, un procent semnificativ dintre romani (in jur de 30%) care declara ca nu au auzit de acest tip de marci. Aceste date nu sunt semnificativ diferite fata de cele obtinute anul trecut, ceea ce inseamna ca nu au existat schimbari importante in utilizarea acestei categorii de produse in 2009. Res­pondentii percep in general diferenta de pret a marcilor private, dar cei mai multi nu considera ca acestea au o calitate scazuta care i-ar putea impiedica sa le cumpere”.

Pretul e important si in tarile UE
Situatia surprinsa de companiile de studii piata, in Romania nu este una diferita de ceea ce se intampla la nivel european. Astfel, intr-un studiu al GFK Association, realizat pe un esantion de 10.200 de consumatori din noua tari europene (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Olanda, Austria, Spania, Polonia si Rusia), in iarna lui 2009, studiu reprezentativ la nivel national in cele 9 state mentionate, se arata ca exista preocupari legate de reducerea cheltuielilor gospodariilor. Spre exem­plu, 4 din 10 consumatori din Germania, Austria si Olanda incearca sa-si scada cheltuielile achi­zitionand produse alimentare si bauturi la cele mai mici preturi posibile. Iesitul la restaurant (si deci si consumul de carne prin acest canal de distributie) este si el redus la minimum de catre francezi, austrieci, germani si italieni. Femeile sunt mai inclinate spre a-si reduce cheltuielile efectuate pentru achi­zitia de produse alimentare si bauturi (42% fata de o pondere de 34% in randul barbatilor).

Cererea de semipreparate, in crestere continua
O alta tendinta inregistrata in tarile UE, cu o influenta deosebita asupra structurii industriei de producere si procesare a carnii, este si preferinta din ce in ce mai mare a consumatorilor spre carnea procesata sub forma de semipreparate, segment care reprezenta, la nivelul anului 2007, peste 40% din utilizarea carnii de porc si de vita din UE, cu un volum realizat de 13,1 milioane de tone in anul mentionat, dupa cum o arata un articol publicat in 2009 de Asociatia Romana a Carnii (ARC). “Primele 9 tari producatoare contabilizeaza 10,9 milioane din acest total (83%) si ele sunt gazda tuturor marilor companii procesatoare.

Daca vanzarile de retail de carne sunt in stagnare, consumul de carne procesata sub forma de semipreparate este inca in crestere si va continua asa in urmatorii 10 ani. Aceasta crestere reflecta, intre altele, tendinta consumatorilor catre alimente “convenience”, gata de consum, pe baza de carne. In termeni de volum, cresterea dintre 2001 si 2007 a fost remarcabila in anumite tari, in timp ce exportatorii majori (Danemarca si Olanda) au stagnat: Germania +455 mii t; Spania +204; Italia +169; Franta +69; Polonia +72; Belgia +53; Olanda -10; Danemarca -28 mii tone”, se arata in articolul mentionat.

Acest trend va avea ca efect schimbarea structurii industriei carnii.
Conform articolului ARC: “Abatoarele castiga pozitii tot mai puternice in procesare. Ceea ce era odata limitat la Danish Crown, acum se extinde la abatoarele germane, care adauga valoare produselor lor prin integrare in carnea procesata traditional, dar si in produse moderne, elaborate pe baza de carne refrigerata (kebab, produse barbecue etc.). Suntem martorii procesului de consolidare in industria de procesare, pe plan national si international. Si aici, Germania este exemplul cel mai bun. Dar, de ce Germania (pana de curand, una dintre cele mai fragmentate industrii din Europa) schimba radical fata productiei de carne procesata din UE? Exista doua motive esentiale: deoarece nu exista salariu minim, abatoarele si procesatorii germani au putut utiliza forta de munca ieftina din Europa Centrala si de Est, cu un avantaj major de cost fata de alti fabricanti din Europa de Vest; 44% din vanzarile de carne procesata din Germania (din cele 3 milioane de tone) se fac prin “hard discounters”.

Acesti retaileri vand volume mari din foarte putine unitati-stoc (SKU) si, in general, au doar 2 furnizori pentru fiecare SKU. De asemenea, ei platesc furnizorilor preturi mai bune decat pot ceilalti retaileri germani. Rezultatul a fost crearea unui numar mic de furnizori foarte eficienti, foarte mari, ai hard discounter-ilor, si ei sunt acum cei ce conduc consolidarea in sectorul lor”.

România, ca o țară de vânzare
Autor: Ilie Stoian  /   miercuri, 20 septembrie 2017

”Investițiile în sectorul alimentar din România reprezintă o oportunitate pentru companiile străine, datorită resurselor naturale disponibile, a numărului mare de consumatori și al statutului acestei țări. Agricultura, prelucrarea produselor alimentare și marketingul se caracterizează prin procente diferite de investiții străine....

Financial times: De ce a ajuns prețul untului la un nivel record?
Autor: Nora Marin  /   joi, 7 septembrie 2017

Un deficit de aprovizionare combinat cu cererea crescândă au readus prețurile cu ridicata ale untului la un nivel record, se afirmă într-o analiză publicată în ediția de ieri a unuia dintre cele mai prestigioase instituții de presă din lume, Financial Times, semn că problema untului este globală și că naște temeri pe plan mondial....