Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Stresul termic la galinacee

Autor: Meat MIlkmiercuri, 18 iunie, 2014

Creşterea păsărilor într-un mediu profund artificializat, cum este cel din fermele de tip intensiv, face posibilă intervenţia unui număr mare de factori stresanţi. Aceştia acţionează prin intermediul receptorilor de simţ şi apoi pe cale nervoasă şi hormonală, asupra diverselor organe şi ţesuturi, perturbând integritatea şi funcţia acestora.

 

Heat stress on poultry


Poultry in a deep artificial environment, such as the intensive type of farming makes possible the appearance of a large number of stress factors. They act through sensory receptors and then through nervous and hormonal way, on various organs and tissues, disrupting their integrity and function.

 

Răspunsul organismului

 

Dinamica răspunsului la agresiunea factorilor de stres se desfăşoară în trei etape: etapa de alarmă (sau a dezechilibrului imediat), etapa de rezistenţă (cu caracter compensator) şi etapa de revenire la un echilibru homeostazic sau de epuizare, când factorii de stres persistă şi/sau se însumează. Rezultă, deci, alternative, fie că organismul rezistă şi se acomodează la condiţiile nou create, fie că se îmbolnăveşte, dependent de caracterul factorilor stresanţi.

 

 

Dintre toţi factorii de mediu, temperatura exercită influenţa cea mai puternică asupra metabolismului şi implicit asupra sistemelor care asigură starea de sănătate.

 

Deşi nivelul producţiilor este determinat genetic, exprimarea acestor producţii depinde, printre alţi factori, din raporturile termice ale păsărilor cu mediul. Menţinerea temperaturii corporale la un anumit nivel şi adaptarea la variaţiile termice ale mediului, se realizează prin funcţia de termoreglare, care cuprinde termogeneza (producerea căldurii şi termoliza (pierderea de căldură).

 

Deci, pentru a-şi menţine temperatura normală, corpul trebuie să piardă permanent, în medie, o cantitate de căldură echivalentă cu cea produsă prin procesele de metabolism. Respectiv, termoliza previne supraîncălzirea organismului (hipertermia şi şocul caloric, care ar putea să apară la temperaturi ale mediului prea ridicate). Termoliza se realizează prin următoarele fenomene fizice: radiaţia, conductivitatea, convecţia şi evaporarea.

 

Radiaţia se produce la nivelul pielii păsărilor sub formă de radiaţii electromagnetice infraroşii. Corpul emite radiaţii calorice proporţional cu diferenţa dintre temperatura pielii şi a aerului din jurul păsării. Dispersia căldurii prin radiaţie este inegală, datorită distribuţiei neuniforme a penelor. Radiaţia calorică a organismului este maximă în ambianţe reci, scade pe măsura creşterii temperaturii aerului şi încetează la egalizarea temperaturii mediului cu temperatura corporală.

 

Conductivitatea termică prezintă importanţă atunci când organismul se află în decubit şi vine în contact cu suprafaţa mai rece a solului sau a pardoselii (dacă nu este acoperită cu aşternut). Cât timp păsările se află în picioare, pierderile de căldură prin conductivitate sunt foarte reduse, datorită însuşirilor termoizolante ale aerului uscat.

 

Convecţia este o modalitate importantă de pierdere a căldurii şi constă în încălzirea aerului din apropierea corpului, care, reducându-şi densitatea, primeşte o mişcare ascendentă. Aerul mai rece din apropiere îi ia locul şi astfel procesul se reia. Pierderea de căldură este direct proporţională cu suprafaţa convectivă (suprafaţa corporală expusă), fiind mai mare la păsările izolate şi mai redusă la cele alăturate.

 

Aprecierea riscului de apariţie a stresului caloric

 

Evaluarea riscului se face, în general, pe baza indicelui de stres caloric, care se calculează prin însumarea temperaturii aerului, determinată cu termometrul obişnuit, exprimată în grade Fahrenheit, cu umiditatea relativă a aerului, exprimată în procente. Valorile astfel obţinute se interpretează astfel:

–         sub 155: nu există risc de stres caloric;

–         155: reprezintă limita de începere a declinului producţiei;

–         160: scade consumul de furaje, creşte consumul de apă şi scade producţia;

–         165: apar frecvent leziuni pulmonare şi ale sistemului cardiovascular, creşte mortalitatea;

–         170: începutul unei mortalităţi crescute.

De exemplu, dacă temperatura aerului este de 30 grade Celsius, iar umiditatea relativă a aerului este de 60%, indicele de stres caloric va fi de (1,8 x 30 + 32) + 60 = 146. Această valoare nu generează un risc de stres.

 

Aprecierea stării de confort sau disconfort termic se poate face şi prin calculul indicelui temperatură – umiditate (ITU). Acest indice a fost utilizat, la început, în igiena umană şi mai apoi în igiena animalelor, pentru a reda sintetic acţiunea simultană a temperaturii şi a umidităţii asupra funcţiei de termoreglare. ITU = 80,2 indică disconfort pentru majoritatea categoriilor de galinacee, cu excepţia puilor în primele două săptămâni de viaţă.

 

Dacă se compară rezultatele celor două sisteme de evaluare, rezultă deosebiri importante: în timp ce indicele de stres caloric (având valoarea =146) indică absenţa vreunui risc pentru sănătate, ITU arată, dimpotrivă, o stare de disconfort termic.

 

Neconcordanţa dintre cele două sisteme de evaluare poate fi pusă pe seama faptului că ambele iau în considerare numai doi din trei factori fizici ai mediului (temperatura, umiditatea relativă, viteza aerului), de care depinde în mod esenţial temperatura efectivă, care exprimă percepţia senzaţiilor termice de către organism.

 

Pentru prevenirea pierderilor prin stres caloric la păsări este necesară optimizarea tehnologiilor, în raport cu particularităţile fiziologice ale diferitelor categorii de vârstă şi de producţie, în direcţia construirii unor linii de rezistenţă la stres. Măsurile antistres, care se aplică în creşterea galinaceelor, nu tind să elimine total stările de stres (acest lucru fiind imposibil), ci doar să prevină stresul prelungit şi mai ales trecerea în stadiul de epuizare a organismului.

Detergenţi şi substanţe folosite la igienizarea fermelor
Autor: Meat MIlk  /   sâmbătă, 11 octombrie 2014

Microorganismele (virusuri, bacterii sau ciuperci) interacţionează cu toate componentele mediului de viaţă din fermele zootehnice: fizice, chimice sau biologice. Unele dintre acestea se adaptează mai repede, altele mai lent sau chiar deloc, dar în toate situaţiile fenomenele ce se derulează la nivelul fiecărei populaţii microbiene sunt...

Creșterea Calității Vieții în Adăposturile de Porci și Pui
Autor: Meat MIlk  /   luni, 22 septembrie 2014

Importanţa deosebită acordată în ultimii ani protecţiei mediului atrage atenţia asupra emisiilor de gaze dăunătoare mediului înconjurător provenite din industrii şi agricultură. Adăposturile de porci emit aproximativ 200 de gaze diferite. Toate aceste degajări de gaze se datorează unui dezechilibru bacteriologic din...