Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Tania Popa, o rusoaica de nota 10

Autor: Meat MIlkmarți, 29 ianuarie, 2013

Nume: Tania Popa
Data nasterii: 19.01.1973
Locul nasterii: Causeni, Republica Moldova
Stare civila: casatorita, un copil
Studii: Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Ion Luca Caragiale
Profesie: Actrita la Teatrul National Bucuresti

Oamenii de dincolo de Prut sunt mult mai deschisi, mai prietenosi, mai modesti, mai la locul lor…
Cariera ei teatrala numara peste 20 de roluri si un repertoriu impresionant, de la Shakespeare la Goldoni. A jucat in peste 10 filme, unul dintre ele fiind „Patul lui Procust”, care a participat la Festivalul de Film de la Berlin, 2002. Insa, in apartamentul ei din Bucuresti, zona 13 septembrie, Tania Popa nu interpreteaza niciun rol; este doar o femeie insarcinata si fericita, mandra de originea ei basarabeana.

FDC: Ai venit in Romania in 1990, din Republica Moldova. A fost ca o experienta intr-o tara straina sau ca o intoarcere acasa?

Tania Popa: Asta cu intoarcerea acasa, la patrie, e o perspectiva foarte gresita. Nu, venirea aici a fost un soc, pentru ca eu plecasem sa invat intr-o tara straina, nicidecum in patrie. Acolo nu stia nimeni ca aceasta e patria noastra; noi nu am invatat asta la scoala, am invatat cu totul altceva: ca Romania este o tara alaturata Uniunii Sovietice. Mi-a fost greu aici, la inceput, pentru ca vocabularul meu era mai sarac cu vreo 40%, enorm de multe cuvinte nu le intelegeam. Noroc ca stiam sa citesc, pentru ca trecusem de jumatate de an la grafia latina si oricum cunosteam literele din franceza. In rest, nenorocire. Venirea aici a fost, deci, ca o plecare intr-o tara straina, unde, insa, m-am obisnuit foarte usor, pentru ca eu ma adaptez, in general, foarte repede.

Am venit in Romania cand aveam 17 ani, sunt aici de 18, adica de mai multi ani decat aveam cand am plecat din Moldova. Totusi lumea de aici este, pentru mine, si acum foarte diferita fata de cei de acolo. Oamenii de dincolo de Prut sunt mult mai deshisi, mai prietenosi, mai modesti, la locul lor. Obiceiurile – nu mai spun. Noi, aici, acasa, ne-am facut o mica insula. De exemplu, nu exista carti in romana, in casa asta, decat cateva, restul sunt in rusa, in chirilica, toti suntem cu nume rusesti, in general, totul e foarte rusesc.

FDC: Tu vorbesti in limba rusa cu familia?

Tania Popa: Nu, noi, acasa, vorbim moldoveneste. Nu ne intelege insa nimeni altcineva, pentru ca folosim foarte multe cuvinte imprumutate din rusa, si accentul nostru e mult mai puternic.

FDC: Mancarea si felul de a manca sunt mult diferite in Republica Moldova fata de Romania?

Tania Popa: Da, dar nu simt aceasta diferenta, pentru ca mama locuieste cu noi si gateste ca acasa. Sincer, ea se mai uita uneori la televizor si zice: „mi-am notat o reteta romaneasca, hai sa o facem, ca asa mananca romanii”. Imi pare rau sa zic asta, dar n-are niciodata succes.

La noi, (in Republica Moldova, n.r.) se gateste foarte mult peste, se fac foarte multe feluri de salate, foarte satioase, care inlocuiesc masa – nu neaparat pe baza de maioneza; muratura se si adauga in mancare. Asta e partea ruseasca.

Partea moldoveneasca inseamna, pentru mine, in primul rand, placinta. Mama face o astfel de placinta moldoveneasca: foile sunt imense si se intind pe pat, pe un cearsaf; dupa ce se pune umplutura, se ruleaza, se pune in forma, apoi la cuptor. Umplutura se face cu cartofi, cu varza murata sau cruda, cu branza dulce sau sarata, cu dovleac, mere, visine, cu toate alea. De multe ori, le povestesc romanilor despre placinta cu cartofi; la noi, cartoful se pune in umplutura crud, cu ceapa si se face direct la cuptor; nu e facut piure sau calit inainte. Eu, cand vreau sa cuceresc pe cineva, ii dau placinta si e suficient. Mama nu si-a platit dentistul pentru o lucrare foarte mare deoarece el a zis: „Mai bine adu-mi placinta!” M-am gandit chiar sa fac un bussines din asta, dar e complicat, pentru ca ar trebui sa se respecte intocmai reteta, cantitatile si calitatea ingredientelor.

De asemenea, la noi, ciorbele sunt la ordinea zilei. Chiar daca n-ar fi nimic de mancare in casa, tot ar trebui sa fie un bors – asa se cheama la noi; mama face borsul (acreala din aia) in casa. Ciorbele sunt cu sfecla, cu varza, cu fasole… foarte multe sunt fara carne si sunt exceptionale.

Intotdeauna noi, cand plecam in Moldova – acum cu masina e foarte simplu – ne intoarcem cu anumite chestii care nu exista aici; trecand peste „lichide” precum coniacul moldovenesc, vodka, vinul – care sunt obligatorii -, aducem, in primul rand, peste sarat – nu neaparat afumat sau marinat – si hrisca – aici a aparut de curand, o cereala asemanatoare cu orezul, dar maro si in forma de piramida. Hrisca este mult mai buna decat toate cerealele la un loc si se gateste la fel. Mai aducem mustarul inegalabil moldovenesc, care e si un fel de medicament – pe timpul rece, daca esti racit, doar il mirosi si te desfunzi prin toate orficiile corpului; este extrem de iute. Neaparat, de la fabrica Bucuria, luam bomboane, biscuiti, ciocolata.

FDC: Cat de des mergeti cu masina la aprovizionare in Republica Moldova?

Tania Popa: Cand plecam cu trenul, era mai complicat, pentru ca se pierde mult timp pe drum. Mergeam atunci o data pe an. Acum, cu masina, mergem cam o data la doua luni, asta si pentru ca am socrii. Ei fiind „la pamant” (la tara, n.r.), tot ceea ce au in gradina baga la noi in portbagaj. Conservele lor sunt nemaipomenite. Simplul compot, la romani, e intr-un borcan de 800 de grame, plin cu fructe, si cu o zeama mai groasa; la moldoveni se face intr-un borcan de trei litri, fructele sunt la fund, iar restul e numai suc de fructe care se bea in loc de apa.

FDC: Bunatatile astea se gasesc si la piata, in Chisinau?

Tania Popa: Da, dar trebuie sa stii ce sa iei, sa te duca un moldovean care sa zica ce si cum. De exemplu, in Moldova, este un peste mic, uscat, de toate felurile, care se mananca la bere. In Romania, nu se gaseste asa ceva. Sunt multe lucruri acolo de care mi-e dor.

FDC: Sunt diferente mari de preturi intre Romania si Republica Moldova?

Tania Popa: Chiar sunt. Mancarea e mult mai ieftina acolo. Exista si lucruri scumpe – imbracaminte, incaltaminte -, dar Chisinaul, in general, e mult mai ieftin fata de Bucuresti deoarece acolo salariile sunt mult mai mici. Salariul mediu in Moldova este pana intr-o suta de euro.

FDC: Nu mananci deloc mancare de la noi, „romaneasca”?

Tania Popa: Foarte rar. Exista, totusi, lucruri care nu sunt la noi si imi plac, de exemplu ciorba de burta. Prima data cand m-a pus un prieten roman s-o incerc, am mestecat cu lingura in farfurie si am zis: „Dar asta ce-i, balaur? Eu asa ceva nu mananc!”. Dar, intr-o zi – nu stiu, poate eram beata – am mancat ciorba de burta si mi-a placut foarte mult. La fel mult imi place gulasul. Imi place mult – poate si pentru ca la noi se gateste foarte piperat.

FDC: Consideri ca mananci si traiesti sanatos?

Tania Popa: Eu toata viata am tinut regim, pentru ca sunt predispusa la ingrasare si ma pazesc foarte, foare mult de alimentele periculoase. Insa, acum, ca sunt insarcinata, am dat iama in dulciuri si cam in tot ce vrea muschiul meu. Am zis ca, oricum, dupa aia o sa tin regim.

In rest, noi mancam destul de sanatos. In primul rand, se gateste pentru o singura zi, a doua zi, nu mai mancam acelasi fel de mancare. Apoi mama face, pe zi, doua, trei, chiar patru feluri de mancare. Ne-am luat oale Zepter pentru a evita, cat mai mult, grasimea.

Daca nu as fi insarcinata, as face fitness; in mod normal, daca nu ajung la sala, alerg. Oricum, eu, in general, fac sport tot timpul, pentru ca sunt ingrozitor de agitata si muncesc foarte mult.

FDC: Pentru perioada de sarcina, nu ai tinut niciun fel de regim? Ai dat doar liber la pofte?

Tania Popa: Cred ca ar trebui sa scrii un alt articol despre mamele psihopate si nebune care tin diete de sarcina, isi cresc copiii dupa carte, spala fructele si legumele cu detergent, nu lasa copiii sa se joace si sa se murdareasca, ca nu cumva sa ia vreun microbel. Este cea mai mare prostie.

FDC: Ti-a fost greu sa-ti revii, dupa prima sarcina?

Tania Popa: Nu, pentru ca am lucrat pana in luna a noua, cum, de altfel, o sa lucrez si acum. Atunci (la prima sarcina, n.r. ), pe 23 decembrie am nascut si, cum s-au terminat sarbatorile, am venit la serviciu. Am stat acasa doar doua saptamani, asa ca am pierdut in greutate foarte repede. Acum nasc la jumatatea lui februarie, anul viitor, si o sa am filmari imediat dupa.

FDC: Stii ce o sa fie copilul? Cum o sa se numeasca?

Tania Popa: Da, e baiat. O sa fim o familie cu nume rusesti: eu sunt Tania, Dasa e fetita, sotul si baiatul vor fi Viaceslav.

FDC: Cine face cumparaturile, in familie?

Tania Popa: Trebuie sa revin la mama mea; daca ii dau ei 20 de lei, se duce la piata, face de trei ori rondul, vorbeste si se targuieste cu toti. Nu ia marul cel mai frumos, cel mai colorat si mai injectat; cumpara fructele mici, de la tarani; daca au vierme, e si mai bine, inseamna ca e sanatos, fara nitrati si tot asa. Ia rosii dintr-alea micute, ca doar au acelasi gust si nu vezi, in mancare, daca sunt mari sau mici. Din banii astia, face felul unu si felul doi. Eu, cum am intrat, m-am oprit la ce-mi trebuie, am luat si am plecat. Din fericire, nu prea fac eu piata. Azi, cum mama nu e, o sa ma duc la Carrefour.

FDC: Citesti etichetele produselor?

Tania Popa: Nu chiar. Oricum, eu nu cumpar decat carne – peste in special -, legume, fructe, branzeturi si iaurturi. Nu cumpar aproape niciodata mezeluri – doar, daca am pofta de peste, imi iau conserva de peste. In rest, mananc carne de porc, gratar dintr-ala nesimtit, vita, doar pentru ca stiu ca e mai sanatoasa decat porcul si chiar decat puiul. Pui se mananca mult la noi acasa, dar mie imi plac doar pulpele dezosate si zeama de gaina cu taietei de casa.

In Moldova, lumea e mult mai atenta cu mancarea; termenul de valabilitate al produselor e mult mai mic, pentru ca lumea nu cumpara chestii care tin jumatate de an.
FDC: Ce alimente nu lipsesc niciodata din frigiderul tau?

Tania Popa: Oua avem, obligatoriu, si, de cate ori avem ocazia, cumparam de la tarani. Mai tin lapte, legume – eu iubesc foarte mult ardeiul gras – si branzeturi. Carne macra e tot timpul in congelator, in primul rand peste. Evit mezelurile, in general, dar mai cumpar, rar, crenvursti de porc cu vita pentru ca sunt cei mai gustosi, cei din pui mi se par fazi. Nu cumpar niciodata parizer, iar salam – foarte rar, luam mai mult cand mergem in Moldova, la noi. De aici, luam doar kaiser si muschi file – de la Meda sunt foarte bune. Fiicei mele ii place foarte mult salamul sasesc, cred ca a ramas cu gustul din copilarie – si ii cumparam doar ei, noi nu mancam. In general, nu cumparam produse congelate.

FDC: Ai vreo antipatie alimentara, adica alimente pe care nu le-ai tine niciodata in frigider?

Tania Popa: Eu… mananc tot. Nu-mi vine nimic in cap despre care sa zic ca n-as suporta sa vad in farfurie.

FDC: Iti plac experientele culinare noi?

Tania Popa: Da, imi plac experimentele, dar sa imi zici numai dupa aia ce am mancat. Cum se deschide un restaurant nou, mai ciudat, zic: „Hai sa incercam!”. De exemplu, am mers la restaurantul indian de aici (13 Septembrie, n.r.) si, stiind ca nu ne pricepem, am zis: „Dati-ne ceva specific, ceva bun!”. Ospatarul ne-a prevenit ca e picant (la indieni, picantul mediu e picantul foarte puternic de la romani). Am convenit, cu greu, pentru varianta asta. La final, nu reusea ospatarul sa care berea si apa pe cat de repede am fi avut nevoie. Am mancat tot, desi ne curgeau lacrimile. Daca cineva ar fi aprins o bricheta in fata, mi-ar fi luat foc respiratia.

Cand merg in afara, tot timpul mananc mancarea tarii respective. Daca sunt undeva, la mare, clar mananc numai peste si fructe de mare. Cand am zburat in Taiwan, 16 ore spre Taipeiul ala, ne-au adus in avion niste rulouri foarte interesante, pe care le-am mancat cu totii fascinati; cineva, mai curios, a intrebat mai tarziu ce era: carne de sarpe cu orez. Multi s-au strambat apoi, dar era foarte gustoasa.

FDC: Ce bucatarie preferi?

Tania Popa: Imi place foarte mult mancarea chinezeasca si cea moldoveneasca. De la romani, nu prea stiu sa existe mancaruri traditionale – toate sunt de la moldoveni. Noroc ca toti suntem, aici, in gasca. Ma feresc de chestiile importate, de tip fast food, dar recunosc ca, oricand, atunci cand as fi intr-un moment de inconstienta si nu mi-as da seama ce fac, as manca o galetusa de aripioare picante, de la KFC, cu sos dintr-ala de mustar cu usturoi.

De asemenea, acasa facem paste, de multe ori, nu neaparat italieneste; exista mancarea saracului la noi, macaroane cu carne, pe care am mancat-o toata facultatea. Se ia o conserva de carne in suc propriu, se rastoarna in tigaie, sa forfoteasca un pic, dupa care se pune peste macaroanele deja fierte, se amesteca… si mananci pana mori.

FDC: Ai un fel de mancare preferat?

Tania Popa: Mi-a ramas, din copilarie, preferinta pentru salata boeuf, cu pui la cuptor. Mananc asta de sarbatori, tot timpul. Puiul, acoperit cu smantana sau maioneza, condimentat, pus la cuptor si scos in 40 de minute, este exceptional.

FDC: Intre a manca acasa sau la restaurant, ce preferi?

Tania Popa: Dupa cum v-am mai spus, mama gateste foarte bine, aici, acasa. Dar te saturi de asta la un moment dat. Imi place sa ies, dar nu intr-un loc banal, doar la un restaurant mai ciudat sau macar nou. Nu ma duc in oras sa mananc o friptura.

FDC: Gatesti des sau o lasI numai pe mama?

Tania Popa: De cand e mama plecata, gatesc foarte des, adica in fiecare zi. Cand e mama aici, nu; acum nici nu stiam ce e, pe unde e. Imi ies bine ciorbele, tocanitele si salatele. Nu ma pricep intr-adevar la preparatele cu aluat, dar salatele imi ies chiar mai bune decat ale mamei.

FDC: Cum arata, pentru tine, o cina perfecta?

Tania Popa: Imi place foarte mult – si nu avem des posibilitatea asta pentru ca sunt foarte ocupata – sa ies cu toata familia in oras: si cu mama, si cu copilul, si cu sotul si cu sora mea. Mergem la un restaurant, de obicei seara, si, evident, comandam un singur fel si desertul. Aproape tot timpul ne luam feluri diferite si toata lumea gusta din toate farfuriile. De baut, ca la noi, acasa, se bea doar vin sec si demisec, de preferat rosu; inainte de masa se ia o tarie, votca sau coniac, asta fiind valabil si la femei, si la barbati. La moldoveni, oricum, femeile sunt chiar mai bautoare decat barbatii, la noi, e in sange, asa ne nastem, cu acest blestem.

Doru Stãnculescu: „Daca plecam noi, se va alege praful!”
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Nu ºtiu de ce, dar cand am plecat spre locuinþa lui Doru Stãnculescu, pentru a-i lua interviul pe care il citiþi mai jos, tot drumul nu am avut in minte decat excepþionalul Cantec intre apele þãrii. Cu siguranþã, a fost ceva premonitoriu, pentru cã, la finalul dialogului nostru, Doru...

Irina Cojar, actrita a Teatrului National Bucuresti: Port pe umeri o uriasa mostenire culturala
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

In atmosfera relaxata a vilei sale de la Mogosoaia, dialogul cu Irina Cojar poarta, inevitabil, semnul marii literaturi, a marii dramaturgii romanesti. Descendenta unei familii care a marcat, in timp, cultura romaneasca, actrita Teatrului National Bucuresti ni se destainuie, facandu-ne sa intelegem ca, fie teatru, fie aliment, totul trebuie sa...