Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Taranul agricultor, elementul esential al chinei antice

Autor: Meat MIlkmiercuri, 30 ianuarie, 2013

In momentul de fata, China inseamna cea mai mare piata din lume, indiferent de domeniul la care ne-am referi, inclusiv cel alimentar. Din cate spun izvoarele istorice, la fel se intampla si acum mai bine de 2.000 de ani cand, oricum, China antica era cu mult inaintea majoritatii marilor imperii de atunci. O aducere aminte ne este facilitata de lucrarea academicianului Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei, din care sintetizam informatiile de mai jos.

Agricultura, baza exclusiva a dezvoltarii Chinei

Baza marilor realizari ale Chinei, in decursul istoriei, a stat in munca foarte grea dar si in saracia taranilor. Iar baza materiala a constituit-o, aproape exclusiv, agricultura. In nicio etapa a istoriei lor, chinezii nu au trecut printr-o faza pastorala, chinezii fiind cunoscuti, inca de acum 6.000 de ani drept sedentari, cultivatori ai pamantului, dupa ce domesticisera cainele, porcul, oaia si bivolul. Iar conditiile de viata ale taranului chinez, cu mici modificari, a ramas neschimbata pana acum cateva zeci de ani Din punct de vedere al formei de proprietate, situatia sociala a taranilor Chinei antice era destul de diversa: mici proprietari, arendasi, fermieri sau simpli lucratori. Taranii proprietari beneficiau de un sistem de credite, dar dobanzile erau excesive, de 50%. La acelasi nivel erau si taxele si tot 50% era perceput din ceea ce se realiza din exploatarile date in arenda. Cu totul, dupa ce se plateau toate darile, taranii ramaneau cu foarte putin, saracia fiind accentuata. Ca exemplu, lucratorii munceau din februarie si pana in octombrie pentru un sac de orez pe luna, o camasa, un pantalon si o pereche de incaltaminte din paie de orez De aici, supunerea totala fata de seniori ori fata de proprietarii de terenuri, supunere intrerupta, din cand in cand, de ample si violente rascoale.

Bivolii erau folositi, in special, ca animale de tractiune si pentru a ajuta la lucrarile agricole. Fiind foarte scump, un bivol era cumparat de mai multe familii, fiind folosit in comun. Cei care detineau un astfel de animal il inchiriau contra unor sume ori cantitati de produse deosebit de mari. Porcii si oile reprezentau un lux, pentru cea mai mare parte a populatiei. In genere, insa, regimul proprietatii terenurilor agricole era acela al proprietatii obstesti, a satelor. In fiecare an, terenul era redistribuit familiilor spre a fi lucrat. Redistribuirea se facea in functie de rezultatele anilor anteriori, inclusiv in functie de gradul de plata al chiriilor de folosinta si a diferitelor taxe. Desigur, seful unei astfel de obsti se transforma subit intr-un fel de senior al locului, administrand proprietatea comuna ca pe propria-i feuda.

Alimentatia

In perioada Shang si, fireste, in cele urmatoare, elementul de baza in alimentatia chinezilor era, pentru cei din nord, meiul, consumat de obicei sub forma de mamaliga, iar pentru cei din sud, orzul. Graul, introdus in China dinspre imperiile de Apus, a ramas tot timpul in plan secundar. Din mei, precum si din orez si orz, se pregatea, la fel ca in ziua de azi, prin fermentatie, o bautura alcoolica asemanatoare berii, condimentata cu mirodenii, bautura foarte mult apreciata si acum. Vita-de-vie a fost introdusa in cursul secolelor II si II I.Hr., dar, chiar si peste un mileniu, vinul ramasese un lux pe care nu si-l putea permite decat Curtea Imperiala

Chinezii nu aveau niciun fel de restrictie de ordin religios in materie de alimentatie cu carne, asa cum aveau indienii, arabii sau evreii. Numai chinezii budhisti se abtineau, din proprie vointa, de la consumul de carne, oua, ceapa si usturoi. Carnea de bovina era accesibila doar celor foarte bogati. Mai mult ca orice, insa, era consumata carnea de porc iar, mai mult decat carnea de porc, se consuma carnea de caine care era ingrasat cu mei si alte cereale. Ficatul, rinichii si alte viscere constituiau, alaturi de pestele sarat, o parte importanta in alimentatia maselor largi. Legumele si fructele ofereau un repertoriu culinar extrem de divers. In schimb, chinezii nu mancau deloc lapte sau produse lactate

Inca de acum 3.000 de ani, exista informatii despre o bucatarie extrem de rafinata si variata. O scriere a timpului inregistreaza peste 200 de feluri de mancare: 42, pe baza de fructe, 20, pe baza de legume, 29, de peste uscat, 17 tipuri de racoritoare, 19 tipuri de pateuri, 57 de prajituri.

Bauturile alcoolice erau foarte numeroase. La data amintita mai sus, chinezii cunosteau cel putin 54 de feluri de bauturi. Dar ce se consuma la toate nivelurile si in cantitati uriase, era ceaiul, in zeci de varietati si arome. Ceea ce, explica faptul ca, baut in cantitate mare, provoaca o euforie asemanatoare betiei cu alcoolice, dar si pentru ca, prin fierbere, apa era sterilizata, ferind organismul de numeroase epidemii.

Comertul

Contrar a ceea ce s-ar crede si, mai ales, contrar a ceea ce se intampla acum in Repoblica Populara Chineza, traditionala morala de acum 2.000-3.000 de ani nu se exprima in favoarea negustorilor, ei fiind perceputi drept profitori de ocazie. Practica de schimb comercial intens si sistematic dateaza de-abia din secolele X si XI, d.Hr., fiind pornit din China meridionala si favorizat de cele doua uriase fluvii, Huang Ho si Yan Ti. Tot atunci au fost construite numeroase canale de navigatie, fapt care a dezvoltat comertul intra-imperial pe o lungime de peste 6.000 de km.

Schimburile comerciale erau reglemetate strict de catre stat, derulandu-se, din perioada amintita, exclusiv pe schimbul de moneda, negustorii folosindu-se si de bancnote ori bilete de banca. Statul instituia monopol pe unele alimente, cum ar fi sarea, ceaiul, alcoolul. Negustorii autohtoni erau, insa, puternic concurati de persani, evrei, arabi, sirieni care, avand o mai mare experienta, controlau in buna masura schimbul, desigur, platind Imperiului taxele cuvenite. In schimb, aprovizionarea armatei imperiale revenea exclusiv negustorilor chinezi, foarte putini la numar, dintre cei alesi, acestia imbogatindu-se excesiv.

Un avant foarte mare a luat comertul alimentar, odata cu secolul al XII-lea. Negustorii erau organizati pe bresle, asemeni mestesugarilor. Dar, desi imbogatiti, potrivit stravechii morale, comerciantii nu se bucurau, inca, de pretuire din partea populatiei sau nobilimii. O dovada in acest sens sta faptul ca, desi unii erau foarte bogati, copiii lor nu erau acceptati la scolile imperiale care pregateau functionari ai statului. Pe treapta cea mai de jos erau comerciantii ambulanti, care vindeau ceai, pasari vii, trestie de zahar, fructe, flori, zahar.

ªtiintele si agricultura

China antica reprezinta pentru umanitate o buna parte a radacinilor celor mai diverse descoperiri stiintifice, indiferent daca ne referim la astronomie, matematici sau stiinte care isi aveau imediat aplicabilitate in viata de zi cu zi. Dezvoltarea tehnicilor de fabricare a matasii au condus la dezvoltarea stiintifica a sericiculturii. Dezvoltarea tesatoriilor, inca din secolul al V-lea, I.Hr., a condus la dezvoltarea cultivarii plantelor tehnice. Din secolul al III-lea, i.Hr., s-a dat o atentie deosebita stiintelor naturii si studiului animalelor, dar nu doar pentru simpla cunoastere, ci elaborandu-se metode de aplicare a cunostintelor in domeniul practic.

Astfel, studiul plantelor a condus la dezvoltarea tehnologiilor de obtinere a hartiei; studiul trestiei de zahar, la dezvoltarea productiei de zahar, China fiind principalul producator al acestui aliment, timp de aproape un mileniu. Ierbarul pentru vremi de foamete, publicat in secolul al III-lea I.Hr., identifica 414 de specii de plante considerate a fi comestibile, impartite pe categorii, care puteau fi cultivate pentru a fi consumate de populatie in vremuri de criza alimentara si nu numai.
Studiul animalelor, despre care s-au scris tratate, inca din secolul X d.Hr., au condus la dezvoltarea sectorului zootehnic. Daca o importanta deosebita se dadea porumbeilor si soimilor, din cauze militare, desigur, sunt pastrate, inca, tratate despre cresterea broastelor comestibile Dar exista numeroase studii si tratate, vechi de peste 1.000 de ani, despre insecte comestibile.

La randul ei, medicina, domeniul in care chinezii au excelat inca de acum 6.000 de ani, a identificat rincipiile alimentatiei sanatoase, fapt care a condus, inevitabil, la anumite reguli aplicabile in agricultura, zootehnie si alimentatie.

Grecia antica, intre austeritate si ospat
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Grecia antica, unul dintre marile leagane ale civilizatiei, locul din care au izvorat atatea si atatea directii de dezvoltare a umanitatii ne ofera o imagine complexa asupra inceputurilor agriculturii si cresterii animalelor in Europa. Incursiunea noastra in aceasta parte de istorie o datoram, ca pana acum, monumentalei Istorii a culturii si...

Agricultura si alimentatia in japonia antica
Autor: Meat MIlk  /   miercuri, 30 ianuarie 2013

Periplul nostru istoric in fascinantul univers al agriculturii, al zootehniei si al alimentatiei lumii ajunge in Japonia antica, locul rafinamentelor culinare, dar si a unei organizari de exceptie a acestei parti de economie incipienta. Ghidul nostru este monumentala lucrare a profesorului Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei umane, din...