Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Tendinte in industria carnii

Autor: Meat MIlkmiercuri, 30 ianuarie, 2013

La vreme de criza, este aproape imposibil sa vorbesti despre tendinte tehnologice sau continut al produselor din Industria carnii, fara sa tii cont de diminuarea volumului de vanzari. Pentru ca, in ultima instanta, nivelul vanzarilor determina posibilitatea de retehnologizare a unitatilor de procesare, imbunatatirea retetelor, demararea campaniilor de promovare a produselor. Diminuarea drastica a puterii de cumparare a populatiei a afectat grav posibilitatea de dezvoltare a tuturor firmelor din domeniu, acestea fiind puse deocamdata pe modul stand-by, la capitolul investitii. Cu toate acestea, noutatile nu lipsesc, dar totul e in asteptarea unor vremuri mai bune.

Nivelul consumului dicteaza

Datele de care dispunem conduc la un rezultat surprinzator, dar real. Potrivit informatiilor oficiale provenite de la Institutul National de Statistica, pe ansamblul ei, Industria alimentara din Romania a avut in continuare o evolutie descendenta. Subliniind ca anul de referinta este 2008, volumul total al productiei a fost, in ianuarie a.c. de 71, 3 %, fata de 95, 4 %., cat s-a inregistrat cu numai o luna inainte, adica, in decembrie 2010! Desigur, scaderea drastica este fireasca, pentru aceasta luna de inceput de an. Cat priveste Industria carnii, scaderea inregistrata in luna martie 2011, fata de martie 2010, a fost de 15 %.. Dar, volumul total al productiei din Industria carnii, in decembrie 2010, a fost cu 20 % mai mic, decat in aceeasi perioada a anului 2009, atingand doar o valoare de 1,2 miliarde de euro. Asadar, s-ar putea afirma ca, in ciuda informatiilor de mai bine, venite dinspre Palatul Victoria, consumul de produse din carne s-a diminuat grav. Sorin Minea, Presedintele Organizatiei patronale Romalimenta ne avertizeaza, insa: Daca ne uitam la statisticile oficiale, nu putem vorbi decat despre consumul fiscalizat. Potrivit lor, asa e, consumul pare sa se fi diminuat, dar nu aceasta e realitatea. Pentru ca, afirma domnia sa, numai in anul trecut, piata neagra a crescut cu 30 %, potrivit datelor sintetizate la nivelul organizatiei pe care o conduce. Asadar, scaderea productiei si consumului de 20 % anuntate de INS, este acoperita, de fapt, de productia si comercializarea la negru. Concluzia este aceea ca, de fapt, consumul nu a scazut. El s-a mentinut, in ciuda recesiunii, doar ca s-a cumparat mancare mai ieftina si de calitate mai slaba. Culmea e ca aceasta realitate este valabila si pentru celelalte tari ale Uniunii Europene!

Mai multe produse ieftine, mai putina carne

Cum se stie, odata cu debutul recesiunii, principala preocupare a societatilor comerciale a fost aceea de a se mentine pe piata. Unii au recurs la piata neagra, scapata (sau, facuta scapata!), controlului. Majoritatea producatorilor s-au vazut nevoiti sa micsoreze preturile, masura care a putut fi luata numai in conditiile micsorarii costurilor de productie si, implicit, a calitatii produselor. Potrivit lui Sorin Minea, piata produselor din carne este acoperita intr-o proportie de 80 % de produse de slaba, sau foarte slaba calitate. La aceasta situatie contribuie si producatorii neacreditati pentru schimburile intracomunitare, abatoarele de proximitate si necesitate, carmangeriile zonale. In fapt, toate acestea sunt unitati de productie in toata regula, unele, chiar de mare capacitate, care au de respectat mult mai putine reguli, in comparatie cu producatorii care isi deruleaza activitatea potrivit normelor europene. In lipsa unei legislatii care sa le reglementeze mult mai strict activitatea, toti acesti mici producatori au pus umarul la coborarea preturilor si scaderea calitatii produselor. Legislatia comunitara, asadar, si cea romaneasca, nu interzice nici o interventie in retetele de baza. Poti sa faci absolut ce vrei -spune domnul Sorin Minea- si multi se tin de prostii. Diferenta, insa, dintre noi si altii e ca, in strainatate, producatorul este obligat sa anunte pe eticheta ce vinde, pe cand, aici, totul e relativ. Ba, chiar, acesti mici producatori neacreditati, nici macar nu sunt obligati sa eticheteze informativ produsele pe care le vand! ªi, atunci, despre ce continut, si despre ce tehnologii vrem sa discutam, in afara celor care, chiar pe plan international, conduc spre diminuarea calitatii si a preturilor?

Continut de criza

Numai daca ne-am referi la Elvetia si Germania, ne putem face o idee despre scaderea drastica a consumului de produse din carne, la nivel european. In momentul de fata, producatorii germani cauta solutii pe piete din Rusia si Ucraina. Iar, producatorii elvetieni sunt inca de acum constienti ca vremurile bune nu or sa revina. Desigur, consumatorul european este mult mai educat, el preferand, mai nou, o alimentatie cu mult mai sanatoasa, bazata pe vegetale, produsele din carne fiind doar o completare a unui meniu sanatos.

In Romania, insa, consumul produselor din carne este si va fi, si in viitor, dictat de puterea de cumparare a populatiei. Cum, banii consumatorilor sunt putini, tendinta aproape generala este aceea de a interveni masiv in fluxul tehnologic. In mod normal, produsele din carne trebuie sa aibe apa doar intr-o proportie de pana la 65 %. Majoritatea produselor au, insa, 85 %! Tot mai mult, continutul produselor din carne este ameliorat cu apa, carne de proasta calitate, MDM de pasare de cea mai proasa calitate, CPL, caragenan, amidon, sorici si grasime peste limitele admise, alti aditivi, sau soia (In cazuri ideale, se pune si soia!, avertizeaza, din nou, Sorin Minea). Toate acestea au marea calitate de a retine apa. Cu o emulsie foarte puternica se poate face o injectare cu proteina care va transforma o carne scumpa intr-o carne ieftina, putand sa vinzi, de exemplu, foarte ieftin, un file de foarte proasta calitate, dar care sa arate foarte bine., adauga presedintele Romalimenta.

Blocaj si in zona tehnologiilor

Desigur, nu lipsesc nici noutatile tehnologice, dar si acestea sunt gandite pentru a micsora costurile de productie, asadar, pentru a micsora pretul produsului final. Producatorii de utilaje si tehnologii ofera, cu precadere, masini de injectat cu ace deosebit de fine, pentru carne proaspata, solutii de injectat, noi proteine, noi tehnologii de fierbere (incercate de producatorii romani chiar anul trecut, dar, neasimilate), benzi automatizate pentru procesarea carnii, masini pentru semipreparate (nuget, snitele etc), masini de portionat de mare capacitate, cutere performante, masini de tocare de mare finete (destinate, in principal, productiei de MDM!).

Marea problema a producatorilor romani este, insa, aceea ca nu mai dispun de bani pentru retehnologizari, desi acestea s-ar impune la un interval de 5 ani. Singura mare investitie notabila a fost facuta anul trecut de Cris-Tim, firma care a achizitionat o linie de mare capacitate de transare, dezosare si portionare a carnii. La randul lor, furnizorii de utilaje si tehnologii nu vand decat ce au pe stoc. Iar, daca au pus la punct noi tehnologii, acestea asteapta in depozite, vremuri mai bune. O noutate o poate reprezenta si faptul ca aproape toti producatorii de utilaje prefera, in momentul de fata, sa lucreze pe comanda, orientandu-si activitatea spre tehnologii si utilaje specializate, dar si aceasta noua directie nu e altceva decat un semn al micsorarii productiei. Totodata, tendinta este aceea de a achizitiona utilaje de capacitate mica, productia fiind mult diminuata fata de acum trei ani. Lipsa comenzilor, si in acest domeniu, este o realitate la fel de dura si, poate ca nu intamplator, firma Maurer, unul dintre cei mai mari producatori de utilaje, a dat faliment anul trecut.

ªi ambalajul vinde produsul

In aceste conditii, este evident ca marketingul si promovarea devin deosebit de importante. Ca element al publicitatii, aspectul ambalajelor este considerat a fi aproape la fel de important ca produsul in sine, totul tinand de politica de promovare a producatorului. Desigur, un produs care beneficiaza de o foarte buna prezentare va fi mai usor vandabil, mai atractiv pentru cumparatorul care, nu o data, va fi atras atat de celelalte elemente (pret, calitate, necesitate), cat si de modul de ambalare. La randul sau, aspectul si ambalajul trebuie sa raspunda catorva exigente: elementele grafice, de culoare, si de forma trebuie sa fie foarte usor de recunoscut, sugerand ideea exacta despre produs. Concomitent, nu trebuie omise reglementarile privitoare la informarea corecta a consumatorilor despre produs, despre continutul acestuia, conditii de pastrare, termene de valabilitate etc. Realizarea grafica a etichetei principale trebuie sa tina cont de dozajul produsului, potrivit masei si volumului acestuia, dar si de comoditatea in utilizare si manipulare, elemente care determina forma si dimensiunile ambalajului. In cadrul etichetei, principalele elemente -sigla producatorului, marca si denumirea produsului- trebuie sa ramana neschimbate. Modificarea lor se va face doar in cazul extrem al re-branduirii produsului sau, chiar al producatorului in sine.

Practic, elementele grafice ale etichetei, precum si forma ambalajului, trebuie sa convinga eventualul consumator sa cumpere produsul respectiv. Conceptia grafica a etichetei trebuie sa evidentieze principalele calitati ale produsului, conform strategiei de marketing dintr-un moment sau altul, sa dea posibilitatea unei rapide, usoare si corecte citiri, a transmiterii unui mesaj publicitar, ori informativ, fara echivoc. Specific produselor din carne, elementele de design trebuie sa tina cont de imaginile utilizate, imagini care trebuie sa fie cat mai sugestive si care, totodata, sa mareasca, ori chiar sa declanseze apetitul consumatorului.
In conditiile unei concurente deosebite, la raft, consumatorul dispune de posibilitatea de a aleage dintr-o foarte bogata oferta. Pentru a fi mai usor atras spre propriul produs, in momentul de fata se observa o tendinta de simplificare a tuturor acestor elemente grafice ale etichetei principale, pentru ca acesta sa fie mai usor de identificat, de evidentiat, dar si de memorat (durata de viata crescuta a mesajului publicitar implicit, continut de marca si sigla producatorului). Un element grafic simplu, de impact, usor identificabil de la o distanta cat mai mare posibila, va atrage mai curand atentia.

Noi materiale, design nou

In acelasi timp, forma si aspectul ambalajului tind sa se diversifice tot mai mult. Aceasta tendinta este datorata utilizarii de noi materii prime in fabricarea lui, vorbind aici de materiale reciclabile, regenerabile, biodegradabile etc. Categoric, diversificarea formei ambalajului determina si o alta prezentare grafica, dar si o oportunitate in gasirea de noi modalitati de evidentiere a unui produs, intre multe altele.

Ca urmare a noilor normelor europene adoptate in ultimii ani, norme care reglementeaza corecta informare a consumatorului, de ceva timp, s-a apelat la etichetari suplimetare, alaturi de eticheta principala, de produs. In cele mai multe cazuri, dimensiunile si, in unele cazuri, grafica etichetelor suplimentare, sunt determinate de caracterele si dimensiunile standardizate la nivel national si comunitar.

Economia pe seama publicitatii este contraproductiva

Toate aceste carcteristici si conditii, dar, mai ales, necesitatea stringenta a maririi volumului de vanzari, conduc la opinia aproape unanima a specialistilor in publicitate care afirma ca este contraproductiva efectuarea de economii in domeniul ambalajelor si al etichetelor, al prezentarii, cu atat mai mult cu cat, potrivit studiilor de piata efectuate, consumatorii sunt mai degraba dispusi sa cumpere un produs atragator ambalat si etichetat. Colateral, si, ca parte a planului general de marketing, aceiasi specialisti afirma ca efectuarea de economii pe seama publicitatii este total contraproductiva. Dealtfel, costul ambalajului (incluzand aici si eticheta), reprezinta valori care variaza intre 3 si 10 % din pretul total al produsului, valoare care poate creste pana la 15 %, pentru produsele premium. Doar, in cazul produselor de lux, pretul poate reprezenta 50 % din valoarea totala, dar piata produselor alimentare din aceasta categorie este deosebit de scazuta, la noi in tara.

Asadar, aspectul ambalajelor produselor din carne trebuie sa isi indeplineasca principala functiune: vanzarea produsului. (Ilie Stoian)

În 2019, România ar putea fi exportator principal de carne de porc
Autor: Ilie Stoian  /   vineri, 23 septembrie 2016

Consumul cărnii de porc este cel mai popular în România, reprezentând mai mult de jumătate din consumul total anual pe cap de locuitor. Dar, cu 19,0 kg pe cap de locuitor, consumul este mult sub media europeană, ceea ce înseamnă că există loc pentru creștere. Iar, media ultimilor ani arată că aproximativ 33% din consum a fost bazat pe...

Raport USDA: Piața românească a cărnii va fi sufocată de importuri
Autor: Ilie Stoian  /   miercuri, 18 mai 2016

Ca orice guvern care se respectă și care are interese geo-politice în România, și guvernul american, sau, mai bine spus, în primul rând, guvernul american este interesat de orice aspect economic, social sau politic. De aceea, am găsit relevant să vedem care este imaginea sectorului românesc de carne pentru Statele Unite. Sursa...