Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Un nou motiv de dispută: etichetarea de origine a cărnii

Autor: Meat MIlkluni, 16 iunie, 2014

(Autor: Ilie Stoian) Dedesubturile scandalului cărnii de cal, de anul trecut dar, mai ales, rezultatele anchetelor desfăşurate ulterior au impus modificări în etichetarea cărnii şi a produselor din carne. La nivel central, Comisia Europeană a simţit şi presiunea consumatorilor care doresc informaţii mai exacte despre ce se află în ambalaj, nemaiadmiţând prea multe concesii.

 

A new reason for dispute: meat origin labeling

Ins and outs of horse meat scandal from last year, but especially the results of investigations carried out subsequently imposed changes in the labeling of meat and meat products. At the central level, the European Commission felt the pressure from the consumers who were seeking more detailed information about what is inside the package, unwilling too many concessions.

 

În beneficiul consumatorilor

 

„Consumatorii vor să ştie exact ce se află în farfuriile lor. Până în prezent, doar carnea de vită beneficia de o etichetare care indică provenienţa animalului. Noi cerem ca toate tipurile de carne să facă obiectul unei informări mai detaliate, prin etichetarea locului de naştere, de creştere şi de sacrificare a animalului“, susţinea, în toamna anului trecut, eurodeputata ecologistă franceză Michčle Rivasi, citată de France Press.

 

Mai mult, Comisia Europeană propunea reguli minime, respectiv, menţionarea locului de sacrificare şi, uneori, a locului de creştere, ceea ce a fost repede catalogat de deputaţii europeni ca fiind „inacceptabil“. Iar, noua formă a etichetării originii cărnii continua reglementarea etichetării originii celei de vită, impusă în UE în 2002, după ce boala vacii nebune a decimat efectivele de bovine din Marea Britanie. Dar, la toate acestea, în ultima perioadă s-au intensificat scandalurile de fraudă privind cărnurile din produsele semipreparate, în special în Franţa.

 

 

Imediat după solicitarea europarlamentarei din Franţa, Comisia Europeană lansa în dezbatere un raport cu privire la posibilitatea de extindere a etichetarea cărnii, urmând ca, după discuţii, Comisia să decidă dacă să iniţieze o propunere legislativă care să reglementeze originea cărnii folosite ca ingredient în produsele alimentare.

 

Raportul lua în calcul trei variante de lucru: menţionarea în mod voluntar pe etichetă a originii cărnii, introducerea etichetării obligatorii sub forma „UE/din afara UE”sau „UE/ţări terţe specifice (de exemplu: Brazilia)”, precum şi introducerea etichetării obligatorii indicând statul specific membru al UE sau ţara terţă în cauză.

 

Dificultăţi şi capcane

 

Imediat, industria europeană a cărnii a reacţionat. Publicaţia Food&Drink Technology afirma într-un articol publicat în ianuarie 2014 că, măcar una dintre propuneri va determina creşterea preţului produsului finit, prin serviciile de consultanţă de carne companiile vor avea nevoie!

 

Astfel, Regulamentul 1169, privind informarea consumatorilor (FIC), intrat deja în vigoare în 2011, a introdus schimbări care determină ca aproape fiecare etichetă să suporte o revizie majoră, înainte de sfârşitul lui 2014, fapt care va genera costuri suplimentare. Ştim acum, care sunt cerinţele privind schimbarea etichetelor. Nicio surpriză, dar sunt şi excepţii. Există, de asemenea, o serie de perioade de tranziţie şi multe reguli adiţionale care aşteaptă să fie scrise.

 

De exemplu, primele reguli privind indicarea originii cărnurilor şi a asa-numiţilor ”ingredienţi primari străini” au termen de finalizare la sfârşitul acestui an. Din acel moment, etichetarea ţării de origine va deveni obligatorie pentru carnea proaspătă sau congelată de porc, oaie, capră şi pasăre şi, de asemenea, pentru ingredienţii primari, atunci când ţara de origine a acestora nu este aceeaşi cu cea declarată ca origine a alimentului.

 

 

O altă schimbare cheie impune etichetarea nutriţională obligatorie a alimentelor preambalate: energia (atât în kJ, cât şi în kcal), grăsimea, grăsimea saturată, carbohidraţii, zaharurile, proteina şi sarea, alături de nivelul oricărui nutrient declarat în menţiuni. Anumiţi alţi nutrienţi suplimentari pot fi listaţi, dar aceasta e o listă definită şi restricţionată.

 

Cu toate că noua etichetare nutriţională nu devine obligatorie până în decembrie 2016, o declaraţie nutriţională voluntară trebuie să se conformeze deja prevederilor obligatorii. Informaţiile de pe ”faţa ambalajului” rămân voluntare şi vor conţine date despre energie, grăsimi/saturate, zahăr şi sare, dar vechiul stil CZE (Consumul zilnic estimat per porţie) nu va mai fi folosit, fiind înlocuit de referirea la RI (Ingesta de referinţă), aşa cum sunt listate în Anexele la FIC.

 

Informaţiile privind mărimea porţiei trebuie furnizate într-o formă uşor de înţeles pentru consumator, iar utilizarea schemelor ”semafor” sau codul culorilor va fi limitată potrivit Ghidului Departamentului Sănătăţii adoptat în conformitate cu prevederile FIC (nn: specific Marii Britanii). Vă prezentăm în continuare câteva cazuri specifice:

 

Alergenii

Deşi schimbările privind cerinţele de etichetare a alergenilor sunt destul de simple, solicitând ca prezenţa oricăruia dintre cei 14 alergeni listaţi să fie subliniată, pentru a face consumatorului mai clară prezenţa lor, prevederea privind sfaturile legale voluntare legate de alergeni necesită mai multa atenţie. Chenarele nu mai pot fi utilizate pentru a repeta lista alergenilor din produs, dar pot fi folosite pentru a furniza informaţii despre alergeni. Acesta e cazul doar când alergenii sunt ingredienţi adăugaţi intenţionat. Introducerea dimensiunii minime obligatorii a fontului pentru majoritatea informaţiilor cerute de lege va însemna că operatorilor alimentari le va fi tot mai greu să echilibreze imaginile şi informaţiile de marketing, cu informaţiile obligatorii.

 

Controlul aditivilor

 

În timp ce etichetarea poate fi pe moment un subiect fierbinte, operatorii alimentari mai au şi alte griji, între care aceea de se conforma controalelor asupra aditivilor. Trei vechi directive detaliate au fost înlocuite de un regulament nou, mai general. Acesta e subiectul a numeroase întrebări, mai ales când vine vorba despre a decide în privinţa categorizării corecte a unui anumit aliment sau a nivelului maxim permis al unui aditiv specific, într-un aliment.

 

Procesatorii reacţionează

 

Desigur, procesatorii au reacţionat imediat. Cei mai vehemenţi au fost conaţionalii eurodeputatei franceze, companiile din Hexagon, dar şi din Germania şi Marea Britanie, de exemplu, încercând să determine amânarea aplicării noilor reglementări. Nici în România lucrurile nu au fost prea liniştite, din acest punct de vedere. Astfel, Alex Jurconi, Preşedintele Pro Agro, afirma recent, într-un comunicat:

 

”Rediscutarea etichetării cărnii proaspete este un proiect uriaş, care va avea impact asupra industriei cărnii, urmărind creşterea încrederii consumatorului în produsele noastre. Din punctul nostru de vedere, o etichetare detaliată a modului în care carnea este produsă şi procesată în ţările din Europa poate afecta industriile din ţările  emergente, cum este cea a ţării noastre. Mesajul care ar trebui să plece către consumator prin intermediul etichetei nu ar trebui să stea la baza  deciziei de cumpărare, atâta timp cat se referă la locul unde a fost crescut sau sacrificat animalul din care provine carnea.

 

 

Alex Jurconi: Consumatorul trebuie să afle că pe întreg lanţul cărnii există aceleaşi condiţii de producţie si procesare, iar bunele practici agricole şi industriale sunt aceleaşi în toate ţările UE.

Suntem de acord cu etichetarea originii europene („provenind din UE” sau ”provenind din afara UE”), deoarece în Europa, de la Helsinki la Lisabona şi de la Sofia la Stockholm, avem un sistem unitar de siguranţă alimentară, care este diferit sau foarte diferit de cel al ţărilor din afara UE. Dar nu credem că indicarea locului de creştere, sacrificare sau procesare a cărnii pe etichetă va spori încrederea consumatorului în produsele europene, ci va complica eticheta şi va creşte costurile de producţie.”

 

Că este aşa sau nu, că va fi benefic pentru consumatori sau nu, că va fi util pentru companii sau nu, vom vedea. Cert este că, de regulă, când celor de la Bruxelles le intră ceva în cap, aşa se va face, indiferent de comentarii.

Marketingul ”artizanal” și etichetarea înșelătoare
Autor: Nora Marin  /   luni, 18 iunie 2018

La jumătatea lunii iunie a.c., Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) a acuzat anumiți producători de produse alimentare că folosesc pe etichete în mod incorect termeni și cuvinte care fac trimitere la tradiție-tradițional. Concomitent, organizația europeană avertizează că, de multe ori, asistăm la adevărate campanii de...

CE a decis: Etichetarea de origine a lactatelor, doar voluntară!
Autor: Nora Marin  /   miercuri, 30 mai 2018

În ziua de 28 mai, Comisia Europeană a publicat un Ghid referitor la etichetarea de origine a produselor lactate, stipulând că aceasta nu poate fi decât voluntară. Ca reacție, European Dairy Association a emis următorul comunicat:   ”Noile linii directoare ale UE privind etichetarea de origine voluntară a produselor lactate...