Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Exportul de ovine compensează consumul redus

Autor: Ilie Stoianjoi, 28 februarie, 2013

Cu un consum de doar cinci kilograme de carne de oaie pe an, România se află pe ultimele locuri din Europa, la acest capitol. Cauzele sunt multiple şi le vom detalia mai jos. Dar, pentru cei care derulează afaceri pe acest segment, exportul este şi va rămâne o activitate care poate compensa din plin. Vor putea creşte valoarea exporturilor, crescătorii de ovine din România? Răspunsul e încă incert.

 

O zi pe an

 

Dacă e să ne luăm după istoria activităţilor zootehnice, românii au fost unii dintre cei mai importanţi crescători de oi din Europa. Nici acum nu am părăsit vârful topului, situându-ne pe locul patru, ca efective de animale, lucru de care trebuie să fim mândri. Cu totul şi cu totul alta e, însă, situaţia în privinţa consumului de carne, acolo unde nu ne putem lăuda decât cu o medie anuală de 5 kg pe cap de locuitor (sursă INS), mult sub ce se întâmplă în Uniunea Europeană şi, desigur, insignifiant, în raport cu lumea arabă şi Turcia.

 

Cauzele sunt multiple. Prima dintre ele ţine de schimbarea dramatică a consumului de carne în cele trei provincii istorice, românii fiind nevoiţi să treacă la carnea de porc, în principal, din cauza milioanelor şi milioanelor de mioare luate ca bir, pentru a alimenta Levantul şi Fanarul. O alta, ţine de preţ. Deşi, după câţi miei se sacrifică în perioada Sărbătorilor Pascale ai spune că sunt mulţi amatori, imediat după trecerea Paştelui, aproape că nu se mai cumpără nici carne de miel, nici de oaie şi, cu atât mai puţin, de berbec. Comparabil, preţul cărnii de pui sau de porc este cu mult mai avantajos decât cel de oaie sau miel.

 

Aceasta determină ca, în afară de vârful de vânzări înregistrat de Paşti, consumul, pe acest segment, să scadă dramatic. Marcel Andrei, Preşedintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine şi Caprine afirma că ”în 2011 s-a vândut cu 40 % mai puţină carne de miel, decât în 2010, iar, în primăvara lui 2012, cu încă 20 % mai puţin, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.” Devine clar că, pentru oierii români, singura alternativă rămâne exportul, ceea ce, să recunoaştem, nu e rău deloc, mai ales că MADR are programe destul de eficiente de sprijin.

 

 

Nu s-ar spune că stăm rău

 

Cum aminteam mai sus, România se află pe locul patru în Europa, ca număr al efectivelor de ovine. Clasamentul e deschis de Marea Britanie (cca 25 de milioane de capete), Spania (19 milioane) şi Grecia (12 milioane). Pe locul cinci se plasează Italia, cu cca 10 milioane de capete de oi. În ceea ce ne priveşte, evoluţia a fost cât se poate de mulţumitoare. Astfel, datele transmise de MADR ne arată că, dacă în 2001 efectivele erau de 7,7 milioane, în 2011 ajunseseră la 11,3 milioane de capete. Producţia totală de carne în viu era în 2001 de 114 kg, pentru ca, în 2011, să ajungă la 150.

 

Menţinerea în top s-a datorat programelor care au urmărit stimularea organizării de exploataţii sau asociaţii, pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului ovin în vederea asigurării cu carne a pieţei interne şi externe, sporirea veniturilor crescătorilor prin comercializarea producţiei marfă şi modificarea direcţiilor prioritare de exploatare pentru producţia carne – lapte.

 

Concomitent, s-a procedat la ameliorarea efectivelor de ovine pentru producţiile de carne prin folosirea însămânţărilor artificiale şi a berbecilor amelioratori pentru producţia de carne, îmbunătăţirea structurii dimensionale a exploataţilor cu profil de îngrăşare a tineretului ovin şi introducerea grilei de clasificare a carcaselor, conform standardelor UE.

 

În colaborare, organizaţiile profesionale ale crescătorilor de ovine şi reprezentanţii MADR au decis măsuri de relansare a sectorului în vederea stimulării consumului de carne la intern şi a exportului de carne de oaie, alinierea la standardele Comunităţii Europene privind modul de acordare a subvenţiilor şi clasificarea carcaselor şi recâştigarea pieţelor externe pentru carnea de oaie, pe relaţia ţărilor arabe şi a comunităţii Europene.

 

Bani au fost, dar cum s-au cheltuit?

 

Potrivit direcţiilor de acţiune enumerate mai sus, una dintre cele mai importante componente a fost aceea a finanţării sectorului. Iar, subvenţiile de la bugetul naţional pentru crescătorii de ovine s-au apropiat în anul 2012 de plafonul maxim aprobat de Comisia Europeană, după cum declara ministrul Daniel Constantin pentru Agerpres: ”Ne-am propus, pentru 2012, să acordăm sprijinul financiar pentru sectorul de ovine aproape de plafonul maxim aprobat pentru zootehnie de Comisia Europeană, respectiv de aproape 80 de milioane de euro la ovine şi caprine.” Iar, banii, au început să fie plătiţi, odată cu luna septembrie, după efectuarea controalelor de rigoare şi există speranţa ca ei să fie folosiţi pentru scopul declarat şi în conformitate cu legea.

 

Spunem aceasta pentru că anul trecut au existat probleme legate de modul de acordare a subvenţiilor şi de felul în care au fost utilizate, problemele generând chiar un conflict între APIA şi Curtea de Conturi. Mai precis, crescătorii de ovine au fost somaţi de Curtea de Conturi să restituie subvenţiile încasate înainte de 2010 deoarece aveau datorii la bugetul de stat la momentul depunerii cererii de plată.

„Este o comisie interministerială care lucrează la aceasta. S-au depus, în sfârşit, la Instanţă, documentele pe care noi le-am prezentat încă de pe vremea lui Tabără şi Fuia şi de-atunci am mai câştigat la două instanţe. La fel s-a întâmplat şi în Ungaria şi în Polonia şi ambele state au rezolvat problema prin solicitarea de legalitate a ordinului care a stat la baza acordării CNDP la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, care a spus că ordinele nu erau legale. Noi am depus deja sentinţele din cazurile Ungariei şi Poloniei şi am cerut şi Instanţei române să solicite punctul de vedere al Curţii de la Haga, dacă acea prevedere din ordinul de ministru prin care s-au acordat banii este sau nu legală, conform regulamentelor europene. Acea poziţie a Curţii Internaţionale de la Haga va anula prevederea din ordin pe toţi cei patru ani”, a detaliat Claudiu Frânc, preşedintele FCBR, pentru Agerpres.

Acesta a mai precizat că „au fost deja colegi chemaţi la Parchete, APIA a trimis deja decizii de imputare de sume, sunt depuse dosare în instanţă, dar le-am trimis tuturor colegilor hârtiile şi le-am spus să solicite instanţelor să amâne judecarea cauzelor până când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se va pronunţa în litigiul dintre Curtea de Conturi şi APIA”.

Cum ne punem singuri beţe-n roate

După cum am văzut, există premise pentru ca totul să meargă ca pe roate. Dar, cum românul este maestru în a-şi pune singur beţe-n roate, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns problemele legate de subvenţii, a mai apărut încă una, aceea a scrapiei. Existenţa unor focare a determinat din partea Turciei sistarea de importuri de ovine din România, fapt care a cauzat uriaşe pagube exportatorilor români. Imediat, ANSVSA  a căutat să rezolve situaţia şi, în parte, până acum a fost rezolvată. Numai că, după ce s-au luat măsurile de eradicare a maladiei, în loc să se conformeze cerinţei de a ţine legătura cu autorităţile, pentru o corectă evidenţă, ciobanii români ”parcă ar fi de negăsit”, după cum afirma Horia Ţurcanu, preşedintele instituţiei amintite, într-un interviu acordat televiziunii naţionale.

Acest lucru este cât se poate de dăunător pentru finalizarea negocierilor cu autorităţile din Turcia pentru că, fără o evidenţă clară, transmisă periodic la Ankara, nu se va putea relua exportul pe această relaţie economică deosebit de importantă, oricâte demersuri ar face şi MADR-ul şi ANSVSA-ul! Cu alte cuvinte, deşi se fac eforturi la nivel bilateral pentru deblocarea situaţiei, ne punem din nou beţe în roate, mai ales, în condiţiile în care România îndeplineşte toate condiţiile pentru reluarea exportului de ovine, în Turcia.

La aceasta se adaugă şi jocuri internaţionale de piaţă la care, încă, nu suntem capabili să răspundem eficient, iar ce s-a întâmplat în toamna anului trecut e un exemplu cât se poate de concludent. Astfel, sesizând faptul că România poate juca un rol important pe piaţa internaţională a cărnii de oaie, tam-nesam, în luna octombrie, în cotidianul Le Figaro, apărea un articol în care se punea că Tunisia e reticentă la importul de ovine din România, din cauza slabei calităţi a animalelor şi din cauza pericolului de boală. În fapt, articolul nu avea decât menirea de a bloca românilor o posibilă piaţă, în situaţia în care exportul pe piaţa tunisiană se află de abia la început, după cum ne-a declarat domnul Ioan Bogolin, vicepreşedinte al ANSVSA, revoltat şi dânsul de afirmaţiile total nefondate făcute în prestigiosul cotidian franţuzesc! În plus, domnia sa ne asigura de perfecta sănătate a ovinelor noastre şi de corecta încadrare, ca greutate, grăsime şi ceilalţi parametri ai animalelor sau carcaselor. Cum au reacţionat autorităţile de la Bucureşti? Cu un simplu comunicat, câteva dezminţiri date în presă şi, cam atât!

Balanţa este excedentară

Potrivit ultimelor date sintetizate la MADR, România a exportat ovine vii, în 2011, în creştere cu aproape 42% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi de 18 ori mai mare decât cea a importurilor de animale vii. Valoric şi cantitativ, exporturile de oi au fost de 23.463 de tone, totalizând 58,4 milioane de euro, în timp ce importurile au fost de doar 94 de tone, însumând cca 250.5000 de euro. Cu alte cuvinte, balanţa este excedentară, lucru care nu trebuie decât să ne bucure.

Cu toate acestea, în 2012, cerinţa a fost mai mică. Unul dintre cei mai importanţi exportatori, fermierul tulcean Caraman Taşcu, declara pentru recolta.eu, că: ”În 2012, arabii au făcut jocurile pe piaţa berbecuţilor. Piaţa din Orientul Mijlociu este foarte deschisă la achiziţia de berbecuţi, aceasta este marfa cu care arabii lucrează. Chiar dacă zona reprezintă un potenţial de export pentru noi, Turcia încă nu şi-a deschis porţile, dar sperăm că, în curând, vom relua exportul, obţinând licenţa pentru mărfuri contingentate, aşa cum a fost în alţi ani. Şi, fără Turcia, piaţa a mers slab, pentru că am rămas numai la mâna arabilor. Ei au condus afacerile de pe pieţele Orientului Apropiat în această perioadă.”

Din fericire, pentru exportul în acea zonă nu există probleme comerciale şi de tranzit, exportatorii români neîntâmpinând probleme nici pe căile maritime şi nici la tranzitarea Bulgariei sau a Greciei. Şi relaţia cu autorităţile este evaluată pozitiv: „Cu ANSVSA-ul suntem în relaţii bune. Ei îşi fac datoria. Când vine vorba de export, însă, noi, românii, suntem mai catolici decât Papa. Când vrem să facem ceva pentru exportatorul şi producătorul român, încercăm să respectăm legislaţia la modul „super”, dar nu facem nimic în plus. Nu avem curajul să solicităm, spre exemplu, perioade de etapizare, aşa cum sunt în Franţa”, a adăugat domnul Caraman Taşcu.

Fermierul tulcean a identificat corect marea problemă a exportatorilor români de ovine, iar ea este conturată şi mai precis de situaţia creată de articolul denigrator apărut în Le Figaro. Mai precis, pe pieţele internaţionale jocurile se fac foarte dur, iar pentru cucerirea unei zone de export sau pentru eliminarea unui competitor se apelează la orice modalitate. Desigur, fiecare trebuie să-şi găsească nişa şi partenerul extern de afaceri, dar şi reprezentanţele economice ale României pot sprijini exportatorii români, inclusiv pe cei de ovine, prin corecta informare a mediilor de afaceri din zonele în care activează, prin acţiuni de lobby şi prin alte măsuri diplomatice posibil a fi întreprinse. În acest fel, s-ar putea recupera ceva şi din piaţa Uniunii Europene, acolo unde în perioada de pre-aderare s-a exportat în cantităţi însemnate. România are toate atuurile de a juca un rol major pe piaţa internaţională a ovinelor. Cu puţină coordonare şi corelare a eforturilor, oierii români şi-ar putea spori substanţial veniturile de pe urma exportului.

România, ca o țară de vânzare
Autor: Ilie Stoian  /   miercuri, 20 septembrie 2017

”Investițiile în sectorul alimentar din România reprezintă o oportunitate pentru companiile străine, datorită resurselor naturale disponibile, a numărului mare de consumatori și al statutului acestei țări. Agricultura, prelucrarea produselor alimentare și marketingul se caracterizează prin procente diferite de investiții străine....

Financial times: De ce a ajuns prețul untului la un nivel record?
Autor: Nora Marin  /   joi, 7 septembrie 2017

Un deficit de aprovizionare combinat cu cererea crescândă au readus prețurile cu ridicata ale untului la un nivel record, se afirmă într-o analiză publicată în ediția de ieri a unuia dintre cele mai prestigioase instituții de presă din lume, Financial Times, semn că problema untului este globală și că naște temeri pe plan mondial....