Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Aboneaza-te la newsletter
close

Pasul tehnic spre creşterea găinilor ouătoare

Autor: Meat MIlkmiercuri, 17 aprilie, 2013

Conform obiectivelor dezvoltării zootehniei, în România este preconizată înlocuirea treptată a pseudofermelor de subzistenţă cu exploataţii avicole situate la diferite niveluri economice. Creşterea găinilor ouătoare reprezintă o afacere profitabilă, implică investiţie mică, având piaţa de desfacere internă. Producătorii mici şi mijlocii sunt puşi pe picior de egalitate cu producătorii mari, în ce priveşte desfacerea ouălor. De altfel, costurile de producţie sunt aproape similare, atât pentru unii, cât şi pentru ceilalţi.

 

Soluţii curente, accesibile fără mari investiţii

 

În faza incipientă a dezvoltării unor soluţii noi, este necesar să se depună cât mai multe eforturi pentru promovarea de sisteme productive agreabile mediului, obiectiv lesne realizabil, dacă ţinem cont de faptul că suprafaţa ţării este insuficient exploatată. Pentru ca o afacere precum creşterea găinilor ouătoare să se ridice la un nivel tehnic conform, protecţia mediului trebuie să fie o prioritate, nu o povară. Prin accesarea fondurilor structurale europene, pot fi îndeplinite cerinţele impuse de una dintre modalităţile de creştere a găinilor ouătoare, apelând la echipamente moderne.

 

Creşterea găinilor ouătoare la sol, cu acces liber la padoc reprezintă unul dintre sistemele moderne de producţie, deoarece combină avantajele sistemului de adăpost cu microclimat controlat, cu efectul pozitiv al şederii în aer liber. Privit din punct de vedere tehnologic, sistemul permite accesul în spaţii amenajate în aer liber, care (conform legislaţiei europene şi autohtone) trebuie să îndeplinească criterii stricte.

 

FDC 24 IDEI 1Adoptată, această modalitate de creştere a găinilor trebuie să ofere păsărilor acces continuu la spaţii exterioare, în timpul zilei, exceptând aplicarea restricţiilor temporare impuse de autoritatea sanitar veterinară. Spaţiile în aer liber sunt, în cea mai mare parte, acoperite cu vegetaţie, nefiind folosite în alte scopuri. Excepţie fac livezile, terenurile împădurite şi păşunile pentru animale.

 

În “Sisteme de adăpost pentru păsări – Standarde de fermă”, lucrare de referinţă a Programului de Naţional de Dezvoltare rurală 2007 –2013, se subliniază că “Densitatea în spaţiile exterioare nu poate depăşi niciodată 2.500 de găini pe hectar (1 găină pe 4 mp). În condiţiile în care, pentru fiecare găină, sunt disponibili cel puţin 10 m şi se practică o rotaţie, găinile având acces la întreg spaţiul, pe durata de viaţă a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie să asigure cel puţin 2,5 m/cap de găină.”

 

Raza padocurilor nu trebuie să depăşească 140 de metri faţă de cea mai apropiată trapă de intrare şi ieşire. Cu toate acestea, raza poate fi extinsă la 350 de metri faţă de cea mai apropiată trapă de intrare-ieşire, cu condiţia existenţei unor adăposturi suficiente şi adăpători distribuite uniform (cel puţin 4 adăposturi/ha).

 

Prin utilizarea acestei metode este redusă apariţia unor boli tehnologice, cum ar fi ciupirea penelor. Printre dezavantaje se numără creşterea consumului de furaj/ou şi scăderea procentajului de ouat. Modul de echipare a halelor de producţie, utilajele tehnologice cât şi condiţiile de microclimat sunt similare creşterii la sol, pe aşternut permanent (în funcţie de capacitatea de producţie).

 

Pentru efectivele mici, se utilizează sisteme manuale şi semiautomate, în timp ce sistemele mari necesită sisteme complet automatizate. Reţetele furajere trebuie să întrunească cerinţele nutriţionale recomandate de producătorii de hibrizi de găini ouătoare. Dintre valorile – ţintă recomandate de “Standardele de fermă” se remarcă:

FDC 24 IDEI 3–         selecţia materialului pentru producţie: hibrizi de găini ouătoare, specifici creşterii pe aşternut;

–         perioada optimă a capacităţii de ouat, din săptămâna a 21-a de viaţă până în cea de-a 72-a;

–         consumul de furaj pe găină, într-un ciclu: 56,25 kg/pasăre;

–         consumul de furaj mediu zilnic: 150 g/pasăre;

–         capacitatea silozului de furaje trebuie să asigure necesarul pentru 10 zile;

–         consumul de apă mediu zilnic: 0,2 – 0,3 l/zi;

–         producţia medie a unei găini: 270 ouă/pasăre;

–         greutatea medie a oului: 62 grame;

–         pierderi medii într-un ciclu (păsări moarte, sacrificate din necesitate): 5 – 11%.

 

Creşterea găinilor ouătoare la sol, pe aşternut permanent, creşterea la sol cu acces liber la spaţii exterioare şi creşterea ecologică pot fi realizate şi în sisteme de baterii deschise, dacă nu se depăşeşte densitatea maximă de găini/ suprafaţa utilizabilă şi densitatea găini/suprafaţa de pardoseală.

Creşterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătăţite necesită, printre altele, condiţii stricte privind microclimatul (dimensiunile stabilite pentru adăpost, în concordanţă cu bunăstarea animalelor şi cu profitul economic anticipat – realizat). Statelor membre ale UE li s-au stabilit norme unitare privind microclimatul acestor baterii, norme aplicabile necondiţionat.

 

Dintre acestea, se remarcă limitele de “confort” ale găinii cazate în acest sistem, cu cel puţin 750 cm suprafaţă de baterie/găină, din care 600 cm suprafaţă utilizabilă, în timp ce înălţimea cuştii cu excepţia suprafeţei utilizabile) trebuie să fie de cel puţin 20 cm, în orice punct. Nicio cuşcă nu poate avea o suprafaţă totală mai mică de 2.000 cm, din compoziţie nelipsind: un cuibar, aşternut care permite ciugulitul şi scărmănatul, stinghii de odihnă, care asigură cel puţin 15 cm/cap. Prioritară este totodată hrănitoarea liniară, cu acces liber, ce trebuie pusă la dispoziţia găinilor; lungimea acesteia fiind concepută la cel puţin 12 înmulţit cu numărul de găini aflate în cuşcă. De asemenea, din cuşcă nu va lipsi un sistem de adăpare, corespunzător mărimii efectivului.

 

Pentru a facilita inspecţia, popularea şi depopularea, între rândurile de baterii va exista o alee de deservire, cu o lăţime minimă de 90 cm, iar între pardoseala adăpostului şi nivelul inferior al bateriei trebuie asigurat un spaţiu de cel puţin 35 cm. Dispozitivele necesare scurtării ghearelor sunt indispensabile fiecărei baterii.

 

Construcţia primară a adăposturilor, informaţii generale

 

Adăposturile pentru găini ouătoare trebuie termoizolate, etanşeizate (îndeosebi între elementele de construcţie), pentru a permite funcţionarea ventilaţiei mecanice, evacuatoare a aerului viciat din acest spaţiu. De cele mai multe ori, se apelează la sisteme de ventilaţie prin presiune negativă. Atunci când adăpostul este populat, temperatura interioară este ridicată, iar aerul proaspăt introdus poate fi uneori considerabil mai rece.

Pentru a fi asigurate condiţii de igienă optime, construcţia trebuie să fie uşor de curăţat, după fiecare lot de găini şi înainte de repopulare. În adăpost, pardoseala va avea o pantă de 1 – 2%, orientată către canalele de scurgere, amplasate de-a lungul axei longitudinale a construcţiei, la distanţe de 10 – 15 metri între ele.

 

În toate camerele tampon, sunt necesare canale de scurgere, pe lângă instalaţiile sanitare. Apa reziduală menajeră poate fi preluată de sistemul de canalizare (dacă există), fiind indicat ca reziduurile rezultate din procesul de producţie (ex. apa uzată) să fie drenate către un rezervor fără evacuare.

 

Biosecuritatea se referă la totalitatea normelor, tehnicilor şi măsurătorilor organizatorice de prevenire şi combatere a bolilor, în cadrul fermelor avicole. “Prevenirea ia în considerare condiţiile tehnologice, comportamentul uman şi igiena. O atenţie deosebită trebuie să se acorde circulaţiei dinspre şi în adăpostul pentru păsări. Fiecare adăpost trebuie privit ca o entitate de sine stătătoare, adică să aibă propria intrare şi propriile spaţii tampon”, se subliniază în “Sisteme de adăpost pentru păsări – Standarde de fermă”.

 

Pentru a fi limitată pe cât posibil apariţia bolilor contagioase dintr-o fermă de găini ouătoare, este recomandată aplicarea principiului “totul plin, totul gol”. De preferat este ca acest principiu, aplicat la nivelul fermei, să presupună înlocuirea întregii populaţii avicole. Curăţarea şi dezinfectarea temeinică, în perioada dintre două populări, este esenţială.

 

De aceea, este necesar ca activitatea de curăţare să fie avută în vedere încă din faza de proiectare a adăpostului: suprafeţe uşor de curăţat, un sistem de drenare eficient şi platforme în afara construcţiei. În principiu, starea de sănătate a populaţiilor avicole din cadrul exploataţiilor de găini ouătoare este influenţată de factori, cu pretenţii justificate de a fi “principali”:

 

–         normele de zooigienă,

–         furajarea corectă şi igiena furajului;

–         programele de profilaxie aplicate;

–         condiţiile tehnologice de exploatare a efectivelor.

Ferma de midii Agigea, vinde scoicile cu2 euro pe kilogram
Autor: Maria Demetriad  /   joi, 17 septembrie 2015

România există o singură fermă de midii, la Agigea. Delicioasele scoici se găsesc de vânzare în două lanţuri de hypermarketuri şi în câteva restaurante de pe Litoral, la un preţ de aproximativ 2 euro pentru un kilogram. Cele mai importante detalii: midiile sunt româneşti şi mereu proaspete.   Mirel Crivăț a pus pe...

Înființarea și exploatarea unei ferme de nurci
Autor: Aura Alexa Ioan  /   vineri, 29 mai 2015

În România, o afacere care se dovedeşte profitabilă, a fost foarte puţin dezvoltată: cea a fermelor de animale de blană! Asta nu a însemnat că olandezii, mari crescători de animale de blană, nu au “mirosit” această oportunitate, începând deja să îşi mute afacerile de acest gen în România, pentru a nu fi în permanență sub...